balistic, -ă s.f., adj. I s.f. (mec.) Ramură a mecanicii teoretice care se ocupă cu studiul mișcării libere a corpurilor grele aruncate în spațiu pe o direcție diferită de verticală sau de orizontală. II adj. 1 (mec.) Care aparține balisticii, care se referă la mișcarea proiectilelor în spațiu. ◇ Pendul balistic = pendul (masiv) folosit pentru determinarea vitezei proiectilelor. Curbă balistică = traiectorie a unui proiectil din momentul lansării pînă la atingerea obiectivului. 2 (bot.; despre semințe, fructe) Care este diseminat prin expulzare. • pl. -ci, -ce. /<fr. balistique, it. balistica, balistico.