16 definiții pentru bale

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BALE s. f. pl. Salivă (groasă, spumoasă) care se prelinge din gură. ◊ Expr. (Fam.) A-i curge (cuiva) balele după ceva = a dori mult ceva. ♦ Materie mucilaginoasă care acoperă corpul peștilor. ♦ Materie vâscoasă lăsată de melci în urma lor. – Cf. lat. *baba.

bale sfp [At: BIBLIA (1688), 2122/11 / V: -lă ssg / E: ns cf lat *baba] 1 Salivă spumoasă, groasă care se prelinge din gura oamenilor, a copiilor sau din botul animalelor. 2-3 (Îe) A-i curge ~le (după ceva sau cineva) A dori mult ceva sau pe cineva. 4 (Îe) A lăsa pe cineva în ~le lui A lăsa să-și facă voia. 5 (Îsp; îs) -le vrășmașului Balele dracilor (sau ale altor duhuri rele) care, curgând pe pământ, aduc oamenilor tot felul de rele. 6-7 (îsp; îs) -le sfintelor Fântână (sau izvor) care are apa nepotabilă într-o anumită perioadă. 8 Materie mucilaginoasă care acoperă solzii de pe corpul peștilor. 9 Urmă mucoasă lăsată de melc în mers.

bále s.f. pl. 1 Salivă (groasă, spumoasă) care se prelinge din gura oamenilor sau din botul animalelor. ◇ (în superstiții) Balele vrăjmașului = balele dracilor (sau ale altor duhuri rele) care, curgînd pe pămînt, aduc oamenilor tot felul de nenorociri. Balele sfintelor = fîntînă (sau izvor) care, într-o anumită perioadă, nu are apa bună de băut. ◇ Expr. (fam.) A-i curge (cuiva) balele după ceva (sau cineva) = a dori mult ceva sau pe cineva. A lăsa (pe cineva) în balele lui = a lăsa să-și facă voia. 2 (iht.) Materie mucilaginoasă care acoperă corpul peștilor. 3 (zool.) Materie vîscoasă lăsată de melci în mers. • și (pop.) bálă s.f. sg. /cf. lat. *baba.

BALE sf. pl. 1 Scuipatul care se scurge din gură pe bărbie: balele lui cura preste barba lui (BIBL.) 2 Scuipatul spumos al unora din dobitoace: ieși, măre, scorpia din smîrc, și năvală la Ercule ca să-l umple de balele sale cele veninoase (ISP.) [pl. din *ba < lat. *baba].

BALE s. f. pl. Salivă (groasă, spumoasă) care se prelinge din gură. ◊ Expr. (Fam.) A-i curge (cuiva) balele după ceva = a dori mult ceva. ♦ Materie mucilaginoasă care acoperă corpul peștilor. ♦ Urmă mucoasă lăsată de melc în mers. – Cf. lat. *baba.

BALE s. f. pl. Salivă spumoasă. Ieși... scorpia din smîrc, și năvală la Ercule, ca să-l umple de balele sale cele veninoase. ISPIRESCU, U. 35. ◊ Expr. A-i curge (cuiva) balele după ceva = a dori fierbinte ceva, a rîvni; a-i lăsa gura apă, v. apă. ♦ Materie mucilaginoasă, secretată de unele glande din epiderma peștilor, datorită căreia peștii alunecă ușor prin apă. ♦ Materie vîscoasă pe care o lasă melcii în urma lor. – Formă gramaticală: sg. (rar) bală (CAMILAR, N. II 187).

BALE s. f. pl. Salivă (groasă, spumoasă) care se prelinge din gură. ◊ Expr. (Fam.) A-i curge (cuiva) balele după ceva = a dori fierbinte ceva; a rîvni. ♦ Materie mucilaginoasă secretată de unele glande din epiderma peștilor. ♦ Materie vîscoasă pe care o lasă melcii în urma lor. – Lat. *baba (sg. *ba).

BALE f. pl. 1) Salivă groasă și spumoasă care se prelinge din gură. * A-i curge cuiva ~le după ceva a dori ceva foarte mult. 2) Materie mucoasă lăsată de melci în urma lor. /<lat. baba

bale f. pl. 1. scuipatul ce de sine iese și curge din gură; 2. saliva spumoasă a dobitoacelor. [Plural din *ba = lat. BABA (cf. zale: za)].

bále f. pl. (d. un sing. ba, ca și za, zale, mlat. baba, it. bava, fr. bave, sp. pg. baba. D. rom. vine sîrb. bale). Salivă care curge din gură, ca la vite: a face bale de furie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bale s. f. pl. – Salivă spumoasă ce se prelinge din gură. – Mr. bală, megl. bal’ă. Lat. *baba (Pușcariu 180; Candrea, Éléments latins, I; REW 953; Candrea-Dens., 129; DAR; Pascu, I, 51; etimologia pare să fi fost semnalată pentru prima oară de Laurian-Massim și de Lambrior 379); cf. it. bava, fr. (bave), sp., port. baba. Rezultatul normal *ba nu se folosește la sing.; pe baza formei de pl. se formează uneori sing. analogic, bală, ca în dialecte. – Miklosich, Slaw. Elem., 14 și Cihac propun ca etimon al cuvîntului rom. pe cel sb. bale cu der. balav „bălos” și baliti „a-i curge balele”; este însă mai probabil un împrumut în sens invers (la fel consideră și Berneker 41). Der. bălos, adj. (cu bale; libidinos; alunecos); băloșa, vb. (a-i curge balele, a face spume la gură); băloșel, s. m. (ciupercă, Russula foetens); îmbăla, vb. (a murdări cu bale; a scuipa, a muia în salivă; a jigni, a ofensa); îmbălătură, s. f. (scuipătură; jignire, ofensă); îmbălora, vb. (a umple de bale; a ponegri, a vorbi de rău). – Din rom. trebuie să provină țig., sp. bajilé „bale” (Besses 32).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i curge balele după expr. a dori, a pofti, a râvni.

Intrare: bale
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • bale
  • balele
genitiv-dativ singular
plural
  • bale
  • balelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ba
  • bala
plural
  • bale
  • balele
genitiv-dativ singular
  • bale
  • balei
plural
  • bale
  • balelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bale, balesubstantiv feminin plural

  • 1. Salivă (groasă, spumoasă) care se prelinge din gură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: salivă
    • format_quote Ieși... scorpia din smîrc, și năvală la Ercule, ca să-l umple de balele sale cele veninoase. ISPIRESCU, U. 35. DLRLC
    • 1.1. Materie mucilaginoasă care acoperă corpul peștilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Materie vâscoasă lăsată de melci în urma lor. DEX '09 DLRLC
  • comentariu rar Formă gramaticală: singular bală. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.