20 de definiții pentru aține

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INE, ațin, vb. III. 1. Refl. și tranz. A pândi trecerea cuiva (stând în calea lui). ♦ (Rar) A se ține după cineva; a urmări. 2. Refl. A fi sau a sta gata pentru a prinde ceva (care încearcă să scape). [Var.: (pop.) aținea vb. II] – Lat. *attenere (= attinere).

ine [At: ALECSANDRI, P. II, 94 / V: ~a / Pzi: in / E: ml *attenere] 1 vr A fi mereu pe urma cuiva. 2 vr A pândi calea cuiva. 3 vt (Pop; îe) A ~ calea A împiedica trecerea cuiva. 4 vr A sta gata să prindă ceva. 5 vr A se pregăti să facă ceva. 6 vr (Pop; îe) -te! Fii gata! 7 vr (Îae) Fii tare! 8 vr (Înv) A avea pretenție la ceva. 9 vr (D. haiduci; înv) A se pregăti să atace.

INE('A) (ațin, ațiu) I. vb. tr.: ~ calea (sau drumul) cuiva, a sta în calea cuiva, a pîndi trecerea cuiva, a opri în drum pe cineva împiedicîndu-l de a trece înainte: noi, ațiindu-i calea, o pofteam cu stăruință să cinstească de la fiecare (CRG.). II. vb. refl. 1 A pîndi momentul priincios, a sta gata să sară asupra cuiva, să lovească, să prindă, etc. pe cineva: femeia... se aținea cu un băț împotriva a doi cotei ce dau tîrcoale mesei (D. ZAMF.) fig. familiar: cînd auzeam noi de masă, tăbăram pe dînsa, ș’apoi aține-te gură (CRG.) 2 A fi cu luare aminte, a băga bine de seamă: aține-te, cuconașule! strigă moș Toma la urechea mea (GN.) 3 A se lua după cineva, a urmări: se aține nemiluit pe urma fiarelor din codru (ODOB.) [lat. ad-tĕnēre].

INE, in, vb. III. 1. Refl. și tranz. A pândi trecerea cuiva (stând în calea lui). ♦ (Rar) A se ține după cineva; a urmări. 2. Refl. A fi sau a sta gata pentru a prinde ceva (care încearcă să scape). [Var.: aținea vb. II] – Lat. *attenere (= attinere).

INE, in, vb. III. Refl. 1. A sta în calea cuiva, a pîndi trecerea cuiva (pentru a-l prinde sau ataca). Dragoș s-aținea Și cel zimbru cum venea Ghiaaga-n frunte-i arunca. ALECSANDRI, P. II 94. S-ațin pe-aici Patruzeci și cinci... De haiduci levinți, Duși de la părinți De cînd erau mici, La codru-n potici. ALECSANDRI, P. P. 63. ◊ (întărit prin «la drum», «la potecă» etc.) Se ațineau la drumuri și-i pofteau pe negustori la ei, spre găzduire, unde îi prădați și-i ucideau. PAS, L. I 113. (Fig.) Iubirile care-s mari Stau la drumuri ca tîlhari, Iubirile care-s mici Se ațin pe la potici. ALECSANDRI, P.P. 304. ◊ Tranz. (Cu complementul «drumul», «calea» etc.) Cele din urmă fiare... se înmulțeau și ațineau omului calea în văile apelor nouă. SADOVEANU, N. F. 53. Petre, cu cît îi ațineau drumul oamenii și-l opreau și cu cît Busuioc își înmuia glasul, cu atît se înverșuna și răcnea. REBREANU, R. II 41. Eu stau pe potecă și-ațin frumușel Cărarea la fete-n cîmpie. COȘBUC, P. II 39. Calea mîndrei aținui, O floricică de-i cerui. ALECSANDRI, P. P. 237. ♦ (Rar, urmat de determinări introduse prin prep. «după») A se ține după cineva, a se lua după cineva; a urmări. Ce? Cînd luna se strecoară printre nouri, prin pustii, Tu cu lumea ta de gînduri după ea să te ații? EMINESCU, O. I 157. 2. A fi sau a sta gata (pentru a prinde un obiect care este gata să scape), a fi cu luare-aminte (pentru a reacționa la timpul potrivit), a băga bine de seamă. Întindea brațe din ce în ce mai mari spre puzderia de fulgi, ca și cum s-ar fi aținut să prindă toată zăpada. BASSARABESCU, V. 50. Grăunțele pocnesc și sar înflorite, albe. Băieții s-ațin să le prindă. VLAHUȚĂ, CL. 114. Se luară cu toții după dînsul [după butoi] pe marginea gîrlei, pînă îl dete apa mai la mal. Ursul se aținea mereu, pînă îi veni bine, se repezi în apă, luă butoiul în brațe. ISPIRESCU, L. 345. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. «cu», arătînd instrumentul acțiunii) Din cînd în cînd, din tulbureală, scotea la lumină rețeaua, în care se zbăteau peștișorii argintii. Eu mă ațineam cu cofăielul și Jiu prea eram mirat de norocul nostru. SADOVEANU, N. F. 29. Zvîrle mingea-n sus... șl tot el aleargă, de s-aține cu mîinile și-o prinde. ȘEZ. II 62. ◊ Expr. (De obicei urmat de un vocativ, exprimat sau subînțeles, adesea cu sens nehotărît) Aține-te! = fii gata! ține-te bine! Acu-i acuîl adulmec [pe dușman] – aține-te! TOMA, C. V. 266. Cînd auzeam noi de masă, tăbăram pe dînsa, ș-apoi aține-te gură! CREANGĂ, A. 10.- Prez. ind. și: (popular) ațiu. – Variantă: aținea vb. II.

INE, in, vb. III. Refl. 1. A sta în calea cuiva, a pîndi trecerea cuiva. ◊ Tranz. Calea mîndrei aținui, O floricică de-i cerui (TEODORESCU). ♦ (Rar) A se ține după cineva; a urmări. 2. A fi sau a sta gata (pentru a prinde ceva care încearcă să scape); a băga bine de seamă. Grăunțele pocnesc și sar înflorite, albe. Băieții s-ațin să le prindă (VLAHUȚĂ). ◊ Expr. Aține-te! = fii gata! ține-te bine! [Var.: aținea vb. II] – Lat. *attenere (= attinere).

A SE AȚINE mă ațin intranz. 1) A sta în cale. 2) A merge mereu în imediata apropiere (a cuiva sau a ceva); a se ține. 3) A sta gata pentru a prinde ceva. ◊ Aține-te! păzește-te! /<lat. attenere

A AȚINE ațin tranz. (persoane) A opri pentru scurt timp cu un scop premeditat. /<lat. attenere

aține Mold. v. 1. a pândi, a sta la pândă: și te aține la hotare AL.; 2. a se ținea de; tu cu lumea ta de gânduri după ea (lună) să te ații EM. [Lat. ATTINERE].

AȚINEA vb. II v. aține.

AȚINEA vb. II. v. aține.[1]

  1. Formele flexionare absente sunt înlocuite de cele ale verbului a aține. gall

ațín și ațíŭ, -út, a -eá și a ațíne v. tr. (lat. attinére, pop. attenére. – Se conj. ca țin). Pîndesc: a aținea calea cuĭva. V. refl. Pîndesc, îs atent: aține-te la poartă!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ine (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. in, 2 sg. ii, 3 sg. ine; conj. prez. 1 sg. să ațin, 3 să ați; ger. aținând; part. aținut

ine (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. in, 2 sg. ii, 1 pl. inem, 2 pl. ineți; imperf. 3 sg. aținea; conj. prez. 3 să ațină; ger. aținând; part. aținut

ine vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. in, 1 pl. inem, imperf. 3 sg. aținea; conj. prez. 3 sg. și pl. ină; ger. aținând; part. aținut

aține (ind. prez. 1 sg. ațin, conj. ațină, ger. aținînd)

ațin, -neam 1 imp., -nui 1 aor., -ne inf.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

aținea (-n, -nut), vb. – A pîndi (se folosește cu forma pron., sau cu compl. direct calea, drumul, poteca). Lat. *attĕnēre, în loc de attĭnēre (Pușcariu 160; DAR); cf. fr. atenir, sp. atener. Cf. ținea.

Intrare: aține
verb (VT612)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ine
  • inere
  • aținut
  • aținutu‑
  • aținând
  • ațiind
  • aținându‑
  • ațiindu‑
singular plural
  • ine
  • ineți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • in
  • iu
(să)
  • in
  • iu
  • ațineam
  • aținui
  • aținusem
a II-a (tu)
  • ii
(să)
  • ii
  • ațineai
  • aținuși
  • aținuseși
a III-a (el, ea)
  • ine
(să)
  • i
  • ie
  • aținea
  • aținu
  • aținuse
plural I (noi)
  • inem
(să)
  • inem
  • ațineam
  • aținurăm
  • aținuserăm
  • aținusem
a II-a (voi)
  • ineți
(să)
  • ineți
  • ațineați
  • aținurăți
  • aținuserăți
  • aținuseți
a III-a (ei, ele)
  • in
(să)
  • i
  • ie
  • ațineau
  • aținu
  • aținuseră
verb (V513)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aținea
singular plural
  • ațineți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
plural I (noi)
  • aținem
(să)
  • aținem
a II-a (voi)
  • ațineți
(să)
  • ațineți
a III-a (ei, ele)
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ine, aținverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A pândi trecerea cuiva (stând în calea lui). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pândi
    • format_quote Dragoș s-aținea Și cel zimbru cum venea Ghioaga-n frunte-i arunca. ALECSANDRI, P. II 94. DLRLC
    • format_quote S-ațin pe-aici Patruzeci și cinci... De haiduci levinți, Duși de la părinți De cînd erau mici, La codru-n potici. ALECSANDRI, P. P. 63. DLRLC
    • format_quote Se ațineau la drumuri și-i pofteau pe negustori la ei, spre găzduire, unde îi prădau și-i ucideau. PAS, L. I 113. DLRLC
    • format_quote figurat Iubirile care-s mari Stau la drumuri ca tîlhari, Iubirile care-s mici Se ațin pe la potici. ALECSANDRI, P.P. 304. DLRLC
    • format_quote Cele din urmă fiare... se înmulțeau și ațineau omului calea în văile apelor nouă. SADOVEANU, N. F. 53. DLRLC
    • format_quote Petre, cu cît îi ațineau drumul oamenii și-l opreau și cu cît Busuioc își înmuia glasul, cu atît se înverșuna și răcnea. REBREANU, R. II 41. DLRLC
    • format_quote Eu stau pe potecă și-ațin frumușel Cărarea la fete-n cîmpie. COȘBUC, P. II 39. DLRLC
    • format_quote Calea mîndrei aținui, O floricică de-i cerui. ALECSANDRI, P. P. 237. DLRLC
    • 1.1. rar A se ține după cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: urmări
      • format_quote Ce? Cînd luna se strecoară printre nouri, prin pustii, Tu cu lumea ta de gînduri după ea să te ații? EMINESCU, O. I 157. DLRLC
  • 2. reflexiv A fi sau a sta gata pentru a prinde ceva (care încearcă să scape). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Întindea brațe din ce în ce mai mari spre puzderia de fulgi, ca și cum s-ar fi aținut să prindă toată zăpada. BASSARABESCU, V. 50. DLRLC
    • format_quote Grăunțele pocnesc și sar înflorite, albe. Băieții s-ațin să le prindă. VLAHUȚĂ, CL. 114. DLRLC
    • format_quote Se luară cu toții după dînsul [după butoi] pe marginea gîrlei, pînă îl dete apa mai la mal. Ursul se aținea mereu, pînă îi veni bine, se repezi în apă, luă butoiul în brațe. ISPIRESCU, L. 345. DLRLC
    • format_quote Din cînd în cînd, din tulbureală, scotea la lumină rețeaua, în care se zbăteau peștișorii argintii. Eu mă ațineam cu cofăielul și nu prea eram mirat de norocul nostru. SADOVEANU, N. F. 29. DLRLC
    • format_quote Zvîrle mingea-n sus... șl tot el aleargă, de s-aține cu mîinile și-o prinde. ȘEZ. II 62. DLRLC
    • chat_bubble (De obicei urmat de un vocativ, exprimat sau subînțeles, adesea cu sens nehotărât) Aține-te! = fii gata! ține-te bine! DLRLC
      • format_quote Acu-i acu – îl adulmec [pe dușman] – aține-te! TOMA, C. V. 266. DLRLC
      • format_quote Cînd auzeam noi de masă, tăbăram pe dînsa, ș-apoi aține-te gură! CREANGĂ, A. 10. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.