opțiuni
  • info

15 definiții pentru arcui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARCUI, arcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. ♦ Tranz. Fig. A bate; a pedepsi. – Arc + suf. -ui.

ARCUI, arcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. ♦ Tranz. Fig. A bate; a pedepsi. – Arc + suf. -ui.

arcui [At: POENARU, ap. DA / Pzi: ~esc / E: arc + -ui] 1-2 vtr A (se) îndoi în formă de arc (1). 3-4 vtr A (se) încovoia. 5 vr (Înv; d. bârne, tavane etc.) A se deforma la mijloc. 6 vt (Pfm; fig; rar) A bate. 7 vt (Pfm; fig; rar) A pedepsi.

ARCUI (-uesc) I. vb. tr. A face, a îndoi în formă de arc. II. vb. refl. A se îndoi, a se încovoia ca un arc: Trotușul... se arcuește fugind (IRG.).

ARCUI, arcuiesc, vb. IV. Refl. A se îndoi în formă de arc; a se încovoia. Îl văd deodată apărînd cu ochii scînteietori arcuindu-se la picioarele țîțacăi și frecîndu-se de rochia dumnisale de tafta. SADOVEANU, N. F. 34. Sprîncenele se lăsau în jos, arcuindu-se pe deasupra ochilor și subțiindu-se din ce în ce. SADOVEANU, O. VI 117. Șira spinării îi era mlădioasă încă pentru a se arcui. ANGHEL, PR. 52. ◊ Intranz. (Rar) Mîna dreaptă intra, se umplea în semănătoarea atîrnată de gît, brațul drept se întindea, arcuiri frumos, și din mînă picurau pe pămînt boabele de orz bălan, ca niște mărgele. SANDU-ALDEA, D. N. 287. ♦ Tranz. A construi în formă de arc. Pod alb ați arcuit peste abise, Podind și hăul dintre fapt și vise. TOMA, C. V. 362.

ARCUI, arcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. – Din arc.

A ARCUI ~iesc tranz. A face să se arcuiască; a curba; a coroia; a încovoia; a cambra; a curba. /arc + suf. ~ui

A SE ARCUI mă ~iesc intranz. A căpăta formă de arc; a se curba; a se coroia; a se încovoia; a se cambra. /arc + suf. ~ui

ARCUIT adj. 1 p. ARCUI 2 În formă de arc: avea niște sprîncene bine ~e de pare că erau scrise (ISP.).

arcuĭésc v. tr. Îndoĭ în formă de arc. V. refl. Rîu se arcuĭește, face coturĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

arcui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arcuiesc, 3 sg. arcuiește, imperf. 1 arcuiam; conj. prez. 1 sg. să arcuiesc, 3 să arcuiască

arcui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arcuiesc, imperf. 3 sg. arcuia; conj. prez. 3 să arcuiască

arcui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arcuiesc, imperf. 3 sg. arcuia; conj. prez. 3 sg. și pl. arcuiască

arcuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp., -uii aor.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARCUI vb. 1. v. încovoia. 2. a se bolti. (Tavanul se ~ elegant.)

ARCUI vb. 1. a (se) curba, a (se) încovoia, a (se) îndoi, (livr.) a (se) cambra, a (se) recurba, (înv. și reg.) a (se) încujba, a (se) scovîrda. (~ o bară metalică.) 2. a se bolti. (Tavanul se ~ elegant.)

Intrare: arcui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arcui
  • arcuire
  • arcuit
  • arcuitu‑
  • arcuind
  • arcuindu‑
 singular plural
  • arcuiește
  • arcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arcuiesc
 (să)
  • arcuiesc
  • arcuiam
  • arcuii
  • arcuisem
a II-a (tu)
  • arcuiești
 (să)
  • arcuiești
  • arcuiai
  • arcuiși
  • arcuiseși
a III-a (el, ea)
  • arcuiește
 (să)
  • arcuiască
  • arcuia
  • arcui
  • arcuise
plural I (noi)
  • arcuim
 (să)
  • arcuim
  • arcuiam
  • arcuirăm
  • arcuiserăm
  • arcuisem
a II-a (voi)
  • arcuiți
 (să)
  • arcuiți
  • arcuiați
  • arcuirăți
  • arcuiserăți
  • arcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • arcuiesc
 (să)
  • arcuiască
  • arcuiau
  • arcuiră
  • arcuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arcui, arcuiescverb

  • 1. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: încovoia îndoi
    • format_quote Îl văd deodată apărînd cu ochii scînteietori arcuindu-se la picioarele țîțacăi și frecîndu-se de rochia dumnisale de tafta. SADOVEANU, N. F. 34. DLRLC
    • format_quote Sprîncenele se lăsau în jos, arcuindu-se pe deasupra ochilor și subțiindu-se din ce în ce. SADOVEANU, O. VI 117. DLRLC
    • format_quote Șira spinării îi era mlădioasă încă pentru a se arcui. ANGHEL, PR. 52. DLRLC
    • format_quote intranzitiv rar Mîna dreaptă intra, se umplea în semănătoarea atîrnată de gît, brațul drept se întindea, arcuia frumos, și din mînă picurau pe pămînt boabele de orz bălan, ca niște mărgele. SANDU-ALDEA, D. N. 287. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A construi în formă de arc. DLRLC
      • format_quote Pod alb ați arcuit peste abise, Podind și hăul dintre fapt și vise. TOMA, C. V. 362. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv figurat Bate, pedepsi. DEX '09 DEX '98
      sinonime: bate pedepsi
etimologie:
  • Arc + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.