20 de definiții pentru aproba

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APROBA, aprob, vb. I. Tranz. A încuviința o acțiune, o părere, o propunere etc. a cuiva, a fi de aceeași părere cu cineva; a rezolva în mod favorabil cererea, propunerea etc. cuiva. – Din lat. approbare.

aproba [At: STAMATI, D. / Pzi: aprob / E: lat approbare] 1 vt(a) A fi de acord cu ceva Si: a consimți, a încuviința, (înv) a aprobălui (1). 2 vt (Spc) A rezolva favorabil și oficial cererea, propunerea cuiva Si: (înv) a aprobălui (2). 3 vr (Înv) A socoti ca bună propria purtare, propria faptă.

*APROBA (-ob) vb. tr. 1 A împărtăși ce crede, ce spune, ce face cineva: aprob toate părerile tale 2 A da întărire unei dispozițiuni, unei cereri, a încuviința: ți-a aprobat petiția 3 A găsi că cineva îndeplinește un lucru cum se cuvine, potrivit ideilor, sentimentelor sale și ale altora: aprob atitudinea hotărîtă pe care ai avut-o [lat.].

APROBA, aprob, vb. I. Tranz. A încuviința o acțiune, o părere, o propunere etc. a cuiva, a fi de aceeași părere cu cineva; a rezolva în mod favorabil cererea, propunerea etc. cuiva. – Din lat. approbare.

APROBA, aprob, vb. 1. Tranz. (Cu privire la o acțiune, la o părere exprimată, p. ext. la o persoană) A socoti bun, a încuviința; a fi de acord, de aceeași părere cu..., a consimți la... Culai, tu grăiești ca un bărbat cuminte, l-a aprobat tovarășa noastră. SADOVEANU, N. F. 118. Fie cum zice Marțial în privința pasării! dar cît despre iepure, să mă ierte domnia-lui; eu... nu aprob zisele poetului. ODOBESCU, S. III 25. Refl. pas. Întrebările... s-au aprobat de toată adunarea. NEGRUZZI, S. I 12. ◊ Intranz. Toți aprobară din cap. REBREANU, R. I 133. ♦ A da consimțămîntul oficial la ceva printr-un act autentic. Ministerul i-a aprobat cererea.Refl. pas. Se aprobă, formulă, de obicei scrisă, prin care o autoritate rezolvă favorabil o cerere, un deviz etc.

APROBA, aprob, vb. I. Tranz. A încuviința o acțiune, o părere etc.; a fi de acord, de aceeași părere cu cineva. ♦ A consimți în mod oficial la ceva printr-un act autentic. Ministerul i-a aprobat cererea.Expr. (Refl.) Se aprobă, formulă (scrisă) prin care o autoritate rezolvă favorabil o cerere etc. – Lat. lit. approbare.

APROBA vb. I. tr. A încuviința o părere etc.; a-și da consimțămîntul, a fi de acord. ♦ A consimți în mod oficial la ceva printr-un act autentic. [P.i. aprob. / < lat. approbare].

APROBA vb. tr. a încuviința o acțiune, o părere etc.; a-și da consimțământul, a fi de acord. ◊ a rezolva favorabil. (< lat. approbare)

A APROBA aprob tranz. 1) (păreri, propuneri etc.) A susține, exprimându-și acordul; a consimți; a încuviința. 2) (cereri, propuneri) A soluționa în mod favorabil. 3) (proiecte, manuscrise etc.) A consimți în mod oficial printr-un act autentic. [Sil. a-pro-] /<lat. approbare

aprobà v. 1. a consimți, a încuviința; 2. a judeca demn de laudă.

*APROBAT adj. 1 p. APROBA contr. NEAPROBAT 2 Bun și ~ pentru suma de..., formulă cu care acceptantul confirmă într’o poliță primirea unei sume sau unei valori 3 ⚖️ 👉 BUN10.

*aprób, a v. tr. (lat. áprobo, -áre. V. probez). Consimt, admit: a aproba un credit. Îmĭ place, apreciez favorabil: a aproba o faptă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aproba (a ~) (a încuviința) (desp. a-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. aprob, 3 apro; conj. prez. 1 sg. să aprob, 3 să aprobe

aproba (a ~) (a încuviința) (a-pro-) vb., ind. prez. 3 apro

aproba vb. (sil. -pro-), ind. prez. 1 sg. aprob, 3 sg. și pl. aprobă; 1 pl. aprobăm

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

APROBA vb. a accepta, a admite, a consimți, a încuviința, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a permite, a primi, (livr.) a concede, (fig.) a subscrie, (înv. și pop.) a se prinde, (înv. și reg.) a se pleca, (Mold. și Bucov.) a pozvoli, (înv.) a aprobălui, a mulțumi, a ogodi. (A ~ să se scoată postul vacant la concurs.)

APROBA vb. a accepta, a admite, a consimți, a încuviința, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a permite, a primi, (livr.) a concede, (înv. și pop.) a se prinde, (înv. și reg.) a se pleca, (Mold. și Bucov.) a pozvoli, (înv.) a aprobălui, a mulțumi, a ogodi. (A ~ să se scoată postul vacant la concurs.)

A aproba ≠ a dezaproba, a reproba, a refuza, a respinge

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

aproba (aprob, aprobat), vb. – A încuviința ceva, a fi de aceeași părere cu cineva; a rezolva în mod favorabil cererea, propunerea etc. cuiva. Lat., it. approbare (sec. XIX). – Der. (din fr.) aprobativ, adj.; aprobator, adj.; dezaproba, vb.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VIDEO MELIORA PROBOQUE, DETERIORA SEQUOR (lat.) văd pe cele bune și le aprob, dar urmez pe cele rele – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, VII, 20-21. Mărturisirea Medeii, care, deși înțelege rațional ce cale trebuie să urmeze, se lasă împinsă de pasiuni în direcția contrară.

Intrare: aproba
  • silabație: a-pro-ba info
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aproba
  • aprobare
  • aprobat
  • aprobatu‑
  • aprobând
  • aprobându‑
singular plural
  • apro
  • aprobați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aprob
(să)
  • aprob
  • aprobam
  • aprobai
  • aprobasem
a II-a (tu)
  • aprobi
(să)
  • aprobi
  • aprobai
  • aprobași
  • aprobaseși
a III-a (el, ea)
  • apro
(să)
  • aprobe
  • aproba
  • aprobă
  • aprobase
plural I (noi)
  • aprobăm
(să)
  • aprobăm
  • aprobam
  • aprobarăm
  • aprobaserăm
  • aprobasem
a II-a (voi)
  • aprobați
(să)
  • aprobați
  • aprobați
  • aprobarăți
  • aprobaserăți
  • aprobaseți
a III-a (ei, ele)
  • apro
(să)
  • aprobe
  • aprobau
  • aproba
  • aprobaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aproba, aprobverb

  • 1. A încuviința o acțiune, o părere, o propunere etc. a cuiva, a fi de aceeași părere cu cineva; a rezolva în mod favorabil cererea, propunerea etc. cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Culai, tu grăiești ca un bărbat cuminte, l-a aprobat tovarășa noastră. SADOVEANU, N. F. 118. DLRLC
    • format_quote Fie cum zice Marțial în privința pasării! dar cît despre iepure, să mă ierte domnia-lui; eu... nu aprob zisele poetului. ODOBESCU, S. III 25. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Întrebările... s-au aprobat de toată adunarea. NEGRUZZI, S. I 12. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Toți aprobară din cap. REBREANU, R. I 133. DLRLC
    • 1.1. A da consimțământul oficial la ceva printr-un act autentic. DLRLC DN
      sinonime: consimți
      • format_quote Ministerul i-a aprobat cererea. DLRLC
      • chat_bubble reflexiv pasiv Se aprobă, formulă, de obicei scrisă, prin care o autoritate rezolvă favorabil o cerere, un deviz etc. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.