ARVANIT, -Ă, arvaniți, -te, s. m. și f., adj. (Înv.) Albanez. [Var.: alvanit, -ă s. m. și f., adj.] – Din ngr. arvanítis.

arvanit, ~ă [At: CARAGIALE, ap. CADE / V: alv- / Pl: ~iți, ~e / E: ngr αρβανίτις] (Înv) 1 smf Albanez. 2 sm Arnăut.

ARVANIT sm. 🌍 Albanez: de viță sînt ~ și nu prea am învățat buche (CAR.) [ngr.].

ARVANIT, -Ă, arvaniți, -te, s. m. și f., adj. (Înv.) Albanez. [Var.: alvanit, -ă s. m. și f., adj.] – Din ngr. arvanítis.

ARVANIT, arvaniți, s. m. (Învechit) Albanez. Știu destule limbi străine, încai despre a rumînească pot zice, fără să mă laud, că o știu cu temei, măcar că de viță sînt arvanit. CARAGIALE, O. III 31. – Variantă: alvanit, -ă (SADOVEANU, Z. C. 267) s. m. și f.

ARVANIT, -Ă, arvaniți, -te, s. m. și f., adj. (Înv.) Albanez. [Var.: alvanit, -ă s. m. și f., adj.] – Ngr. arvanites.

arvanít, -ă s. (ngr.) Car. Arnăut.

ALVANIT, -Ă s. m. și f., adj. v. arvanit.

alvanit, ~ă smf, a [At: SADOVEANU, Z. C. 267 / Pl: ~iți, ~e / E: ngr αλβανίτις] 1-2 (Gnu; înv) Albanez.

ALVANIT, -Ă s. m. și f. v. arvanit.

Albanezi m. pl. popor de neam trac, numiți de ei înșiși Skipetari, de Greci Arvaniți și de Turci Arnăuți sunt în număr de aproape 2 mil., împărțiți în două ramuri: TOSKI la S. și GHEGI la N.

arvanit (înv.) adj. m., s. m., pl. arvaniți; adj. f., s. f. arvanită, pl. arvanite

arvanit (înv.) adj. m., s. m., pl. arvaniți; adj. f., s. f. arvanită, pl. arvanite

arvanit s. m., adj. m., pl. arvaniți; f. sg. arvanită, pl. arvanite

ARVANIT s. v. schipetar.

ARVANIT s., adj. v. albanez.

arvanit s., adj. v. ALBANEZ.

arvanit s. v. SCHIPETAR.