aglomerație sf [At: CULIANU, C. 55 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr agglomération] 1-2 Aglomerare (1-2). 3 Așezare omenească.

AGLOMERAȚIE, aglomerații, s. f. Îngrămădire de oameni, îmbulzeală, aglomerare. Aglomerație în tramvai. – Pronunțat: -ți-e.

AGLOMERAȚIE, aglomerații, s. f. Îngrămădire de oameni; îmbulzeală. ♦ Așezare omenească. Satele sînt aglomerații rurale. – Fr. agglomération.

AGLOMERAȚIE s.f. Îngrămădire de oameni, îmbulzeală. ♦ Așezare omenească. [Gen. -iei, var. aglomerațiune s.f. / cf. fr. agglomération, it. agglomerazione].

AGLOMERAȚIE s. f. 1. îmbulzeală. 2. așezare omenească. (< fr. agglomération)

AGLOMERAȚIE f. Îngrămădire mare de oameni. [G.-D. aglomerației] /<fr. agglomération

aglomerațiune sf vz aglomerație

*AGLOMERAȚIUNE, *AGLOMERAȚIE sf. Îngrămădire; îmbulzeală, înghesuială: n’am putut răzbi din pricina aglomerațiunii [fr. < lat.].

AGLOMERAȚIUNE s.f. v. aglomerație.

*aglomerațiune f. (lat. agglomerátio, -ónis). Acțiunea de a aglomera. Starea lucruluĭ aglomerat, îmbulzeală. – Și -áție și -áre.

aglomerație (desp. a-glo-, -ți-e) s. f., art. aglomerația (desp. -ți-a), g.-d. art. aglomerației; pl. aglomerații, art. aglomerațiile (desp. -ți-i-)

aglomerație (a-glo-, -ți-e) s. f., art. aglomerația (-ți-a), g.-d. art. aglomerației; pl. aglomerații, art. aglomerațiile (-ți-i-)

aglomerație s. f. (sil. -glo-, -ți-e), art. aglomerația (sil. -ți-a), g.-d. art. aglomerației; pl. aglomerații, art. aglomerațiile (sil. -ți-i-)

aglomerație

AGLOMERAȚIE s. 1. afluență, aflux, grămădeală, îmbulzeală, înghesuială, îngrămădeală, învălmășeală, (pop.) valmă, (Ban. și prin Olt., Transilv.) năloagă, (Transilv.) vlog, (înv.) glogozeală. (Era o ~ de nedescris.) 2. v. localitate.

AGLOMERAȚIE s. 1. afluență, aflux, grămădeală, îmbulzeală, înghesuială, îngrămădeală, învălmășeală, (pop.) valmă, (Ban. și prin Olt., Transilv.) năloagă, (Transilv.) vlog, (înv.) glogozeală. (Era o ~ de nedescris.) 2. așezare, localitate, (înv.) politie. (O ~ umană.)