ADAGIO adv., s. n. 1. Adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) În tempo lent, rar. 2. S. n. (Parte dintr-o) compoziție muzicală care se cântă într-un tempo lent. ♦ Prima parte lentă, executată de doi soliști, într-un balet clasic („pas de deux”). – Din it. adagio.

adagio [At: DA / P: ~gi-o / E: it adagio] (Muz) 1 av Lent, rar. 2 sn Compoziție muzicală (sau parte a unei compoziții) care se interpretează adagio (1).

*ADAGIO I. adv. 🎼 Încet, rar. II. sbst. 🎼 Bucată muzicală care trebue cîntată cu o mișcare mai înceată [it.].

ADAGIO adv., s. n. 1. Adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) În tempo lent, rar. 2. S. n. (Parte dintr-o) compoziție muzicală care se cântă într-un tempo lent. ♦ Prima parte lentă, executată de doi soliști, într-un balet clasic („pas de deux”). [Pr.: -gi-o] – Din it. adagio.

ADAGIO adv. (Indicînd modul de executare a unei bucăți muzicale) În tempo lent, cu mișcare lentă, rar. ◊ (Substantivat) Compoziție sau parte dintr-o compoziție muzicală, care se cîntă într-un tempo lent. – Pronunțat: -gi-o.

ADAGIO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) În tempo lent; rar. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală care se cîntă într-un tempo lent. [Pr.: -gi-o] – It. adagio.

ADAGIO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Lent, în tempo rar. // s.n. Arie executată în tempo lent, rar. ♦ Dans clasic, lent, într-un balet; (gimnastică) combinație alcătuită din diferite procedee tehnice executate legat într-un tempo lent. [Pron. -gi-o. / < it. adagio].

ADAGIO I. adv. (muz.) lent. II. s. n. 1. parte dintr-o lucrare muzicală scrisă în acest tempo. 2. dans clasic lent pentru doi soliști, într-un balet. (< it. adagio)

ADAGIO² n. muz. Parte dintr-o compoziție muzicală care se execută în tempo lent. [Sil. -gi-o] /<it. adagio

adagio adv. Muz. încet. // n. arie încet executată.

*adágio n. (it. adagio, încet). Muz. Melodie executată încet. Adv. A cînta adagio.

adagio² (muz.) (desp. -gio) s. n.; pl. adagiouri

adagio (it.) (-gio) adv., s. n.; abr. Ad°

adagio (muz.) s. n. (sil. -gi-o)

adagio (muzică) (4 sil.)

adagio, -giuri pl. (bucată muzicală).

adagio (cuv. it., „degajat, în voie”) 1. Indicație de tempo (2). Determină o mișcare ceva mai rapidă decât largo* și mai rară decât andante*. Accepțiunea aceasta, deși cea mai frecventă, nu este admisă în mod unanim. Italienii, de pildă, au tendința să-l interpreteze mai repede (în conformitate cu sensul etimologic al cuvântului). Abrev.: Ad^o. 2. Piesă muzicală independentă sau parte dintr-o lucrare mai mare (sonată*, simfonie*) scrisă în tempo a. (1). 3. (balet) Prima parte a tradiționalului pas de deux. Rolul principal îl deține balerina, care execută diverse mișcări de virtuozitate, menite să-i pună în valoare calitățile tehnice și expresive, balerinului revenindu-i acela de susținător.