opțiuni
  • info
9 definiții pentru țânțăraș

Explicative DEX

ȚÂNȚĂRAȘ, țânțărași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui țânțar1. – Țânțar1 + suf. -aș.

țânțăraș sm [At: VISSARION, FL. 3 / V: (reg) țin~ / Pl: ~i / E: țânțar1 + -aș] 1 (Ent; șhp) Țânțar (1) (mic). 2 (Spc) Țânțar (8) mic (Chironomus stercorarius). 3 (Mol; Dob; art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 4 (Mol; Dob; art) Melodie după care se execută țânțărașul (3). corectat(ă)

ȚÂNȚĂRAȘ, țânțărași, s. m. Diminutiv al lui tânțar1. – Țânțar1 + suf. -aș.

țințăraș sm vz țânțăraș

ȚÎNȚĂRAȘ sm. 1 🐙 dim. ȚÎNȚAR 2 Un fel de horă, învîrtită (P.PRV.).

ȚÎNȚĂRAȘ, țînțărași, s. m. Diminutiv al lui țînțar1.

Ortografice DOOM

țânțăraș (rar) s. m., pl. țânțărași

țânțăraș (rar) s. m., pl. țânțărași

țânțăraș s. m., pl. țânțărași

Intrare: țânțăraș
țânțăraș substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țânțăraș
  • țânțărașul
  • țânțărașu‑
plural
  • țânțărași
  • țânțărașii
genitiv-dativ singular
  • țânțăraș
  • țânțărașului
plural
  • țânțărași
  • țânțărașilor
vocativ singular —
plural —
țințăraș substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țințăraș
  • țințărașul
plural
  • țințărași
  • țințărașii
genitiv-dativ singular
  • țințăraș
  • țințărașului
plural
  • țințărași
  • țințărașilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țânțăraș, țânțărașisubstantiv masculin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.