opțiuni
  • info

9 definiții pentru țânțar (persoană)

Explicative DEX

ȚÂNȚAR2, țânțari, s. m. (La pl.) Nume dat populației aromâne din Macedonia de populația slavă localnică; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. – Et. nec.

ȚÂNȚAR2, țânțari, s. m. (La pl.) Nume dat populației aromâne din Macedonia de populația slavă localnică; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. – Et. nec.

ȚÎNȚAR, †ȚINȚAR sm. 🐙 Insectă dipteră, de coloare cenușie sau verzuie, cu corpul subțire, cu picioarele și antenele lungi, ale cărei larve trăesc și se desvoltă în apele stătătoare; e foarte vioaie și scoate un bîzîit pițigăiat; cînd se pune pe piele, împunge întîiu cu sulițele și apoi suge cu trompa; de aceea e foarte supărătoare, nu numai pentru că produce mîncărime în locul înțepat, dar mai ales pentru că poate transmite boli molipsitoare de la un animal la altul; frigurile palustre se capătă numai prin înțepătura țînțarilor cari se găsesc cu miile prin locurile mlăștinoase (Culex pipiens) (🖼 5143): un țîntar îl înțepă așa de tare, încît îl deșteptă (ISP.); 👉 ARMĂSAR1 [lat. vulg. zinzala; comp. it. zenzara, sp. z e n z a l o, etc.].

ȚÎNȚAR2, țînțari, s. m. Poreclă dată aromînilor. Acolo s-agăță de noi un bulgar, un muscal, trei greci, un schipetar ș-un țînțar. DELAVRANCEA, O. II 313.

Ortografice DOOM

țânțar s. m., pl. țânțari

țânțar s. m., pl. țânțari

țânțar (insectă, persoană) s. m., pl. țânțari

țânțar.

țînțar

Argou

țânțar, țânțari s. m. 1. (intl.) informator, denunțător. 2. aromân.

Intrare: țânțar (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țânțar
  • țânțarul
  • țânțaru‑
plural
  • țânțari
  • țânțarii
genitiv-dativ singular
  • țânțar
  • țânțarului
plural
  • țânțari
  • țânțarilor
vocativ singular
  • țânțarule
  • țânțare
plural
  • țânțarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țânțar, țânțarisubstantiv masculin

  • 1. (la) plural Nume dat populației aromâne din Macedonia de populația slavă localnică. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Acolo s-agăță de noi un bulgar, un muscal, trei greci, un schipetar ș-un țînțar. DELAVRANCEA, O. II 313. DLRLC
    • 1.1. (la) singular Persoană care face parte din această populație. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „țânțar”

Visit YouGlish.com