16 definiții pentru țurcă (căciulă)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚURCĂ2, țurci, s. f. Căciulă mare și mițoasă făcută din blană de oaie țurcană. – Cf. țurcan.

ȚURCĂ2, țurci, s. f. Căciulă mare și mițoasă făcută din blană de oaie țurcană. – Cf. țurcan.

ȚURCĂ3, țurci, s. f. Căciulă mare și mițoasă făcută din piele de oaie țurcană; țurcană. S-au îmbrăcat în niște sumăiașe și cu țurci pe cap. SBIERA, P. 113. Și-n cap [avea] o țurcă flocoasă. ODOBESCU, S. I 65. Pe-ai lor umeri poartă glugă, la brîu paloș și pe frunte... se coboară-o neagră țurcă. ALECSANDRI, P. I 33.

ȚURCĂ2 ~ci f. Căciulă mare și mițoasă, confecționată din blană de oaie țurcană. /Orig. nec.

țurcă f. căciulă mare și lățoasă a muntenilor: cu a lor lungi și negre plete se coboar’ o neagră țurcă AL. [Lit. căciulă din lână țurcană].

1) țúrcă f., pl. ĭ (rut. tot așa. Cp. cu țurcă 2). Căcĭulă țurcănească: (pe frunte) cu-a lor lungĭ și negre plete se coboar’o neagră țurcă (Al.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țurcă (căciulă; bețișor) s. f., g.-d. art. țurcii; pl. țurci

țurcă s. f., g.-d. art. țurcii; pl. țurci

țurcă (bețișor, căciulă) s. f., g.-d. art. țurcii; pl. țurci

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚURCĂ s. țurcană. (Purta pe cap o ~.)

ȚURCĂ s. țurcană. (Purta pe cap o ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țurcă (-ci), s. f.1. Căciulă de oaie. – 2. Tac, băț lung și subțire, folosit în anumite jocuri asemănătoare celui de biliard. – 3. Măscărici, paiață, mascat ce colindă pe la case în timpul sărbătorilor de Crăciun, în Trans. Origine incertă. Probabil aparține aceleiași familii expresive a lui țîr, care a ajuns să exprime ideea de „vîrf, pisc”, cf. țurțur și țurțan, s. n. (Olt., stîncă ascuțită). În general, dicționarele consideră că cele trei sensuri sînt cuvinte independente; dar este evident sensul comun de „obiect ascuțit” (măscăriciul se termină de regulă cu un cap ascuțit și corespunde la ceea ce se numește în Munt. barză). Există un anumit paralelism între formarea lui țurcă și cea a lui căciulă. Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, p. 175, se gîndea la un cuvînt dacic. Cihac, II, 536, pornea de la mag. turcos „cu păr lung”, pentru sensul 1, iar II, 427, de la sb. turica „măscărici”, pol. tur „gogoriță, sperietoare”, pentru sensul 3. După Diculescu, Elementele, 439, ar trebui să se meargă la gr. συριϰός. În fine, Bogrea, Dacor., IV, 854, explică sensul 3 prin rut., rus. curka, care probabil provine din rom. Cf. și țuț, țîță, țiglă. Der. țurcan, adj. (se zice despre o anumită varietate de oi cu părul lung); țurcănesc, adj. (făcut din lîna acestor oi); țușcă, s. f. (varietate de oi asemănătoare cu cele țurcane), probabil în loc de *țurșcă, cf. țușcă „basma cu noduri”; turcă, s. f. (Trans., paiață de Crăciun), var. a lui țurcă, datorată unei contaminări cu turc, datorită aspectului său care vrea să inspire frică.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țurcă2, țurci, s.f. (reg.) 1. căciulă mare și mițoasă făcută din blană de oaie țurcană. 2. lână colorată, toarsă subțire.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: țurcă (căciulă)
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țurcă
  • țurca
plural
  • țurci
  • țurcile
genitiv-dativ singular
  • țurci
  • țurcii
plural
  • țurci
  • țurcilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țurcă, țurcisubstantiv feminin

  • 1. Căciulă mare și mițoasă făcută din blană de oaie. DEX '09 DLRLC
    sinonime: țurcană
    • format_quote S-au îmbrăcat în niște sumăiașe și cu țurci pe cap. SBIERA, P. 113. DLRLC
    • format_quote Și-n cap [avea] o țurcă flocoasă. ODOBESCU, S. I 65. DLRLC
    • format_quote Pe-ai lor umeri poartă glugă, la brîu paloș și pe frunte... se coboară-o neagră țurcă. ALECSANDRI, P. I 33. DLRLC
etimologie:
  • cf. țurcan DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.