ȚURCANĂ, țurcane, s. f. Căciulă mare și mițoasă, din piele de oaie țurcană; țurcă. De sub țurcană cădeau plete mărunte. La TDRG.

ȚURCAN, -Ă, țurcani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Rasă de oi cu lâna lungă, aspră și groasă; oaie care face parte din această rasă. 2. Adj. (Despre lână) Lungă, groasă și aspră; (despre oi) cu lâna groasă, lungă și aspră; țurcană. 3. S. f. Țurcă². – Et. nec.

țurcan², ~ă [At: (a. 1784) IORGA, S. D. VII, 235 / V: (reg) țâr~, tur~, tiur~ / Pl: ~i, ~e, (reg) ~căni / E: nct] 1-2 smf, a (Rasă de oi) cu lână lungă, aspră și cu firul gros. 3 smf Oaie care face parte din rasa țurcană (1). 4 sf (Olt) Oaie cu lâna creață. 5 a (D. lână) Care este obținut de la oi țurcane² (2). 6 sf Căciulă mare și mițoasă făcută din blană de oaie țurcană² (2) Si: țurcă² (2). 7 a (Reg; îs) Mere ~e Numele unei varietăți de mere nedefinite mai îndeaproape.

ȚURCAN I. adj. 🐑 Se zice despre o varietate de oi de rînd, cu lîna lungă, groasă și aspră: berbec ~, oaie ~ă (🖼 5149): lînă ~ă, lînă de la aceste oi: nădragii, recălele, ciorapii, țoalele... sînt făcute... din postav țesut din lînă ~ă, bîrsană și țigaie (PĂC.). II. sm. Berbec țurcan. III. ȚURCANĂ (pl. -ne) sf. 1 🐑 Oaie țurcană ¶ 2 🎩 = ȚURCĂ¹: de sub ~ cădeau plete mărunte (UR.) [comp. ȚURCĂ¹]

ȚURCAN, -Ă, țurcani, -e, s. f., adj. 1. S. f. Rasă de oi cu lână lungă, aspră și groasă; oaie care face parte din această rasă. 2. Adj. (Despre lână) Lungă, groasă și aspră; (despre oi) cu lână groasă, lungă și aspră. 3. S. f. Țurcă². – Et. nec.

ȚURCAN² ~ă (~i, ~e) și substantival 1)(despre oi) Care are lână lungă și aspră; bârsan. 2) (despre lâna oilor) Care are firul lung și aspru; bârsană. 3) v. ȚURCĂ II. /Orig. nec.

țurcan¹ adj. m. (berbec ~), s. m., pl. țurcani; adj. f., s. f. țurcană (oaie ~), pl. țurcane

țurcan adj. m., (berbec) s. m., pl. țurcani; (oaie, căciulă) f. sg. țurcană, pl. țurcane

ȚURCANĂ s. v. țurcă.

ȚURCANĂ s. țurcă. (Purta pe cap o ~.)