17 definiții pentru țuică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚUICĂ, (2) țuici, s. f. 1. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea prunelor sau altor fructe. Cazan de țuică = alambic. ◊ Expr. (Pop.) Cu țuica-n nas = afumat, amețit, beat. 2. Sort sau cantitate de țuică care încape într-un pahar. – Cf. sb. cujka.

țuică1 sf [At: KLEIN, D. 444 / Pl: (6) ~ici / E: nct] 1 Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea prunelor sau a altor fructe. 2 (Îs) Cazan de ~ Alambic. 3 (Reg; îs) ~ de vin Băutură alcoolică obținută prin distilarea vinului acrit sau din tescovină. 4 (Îe) Cu ~-n nas Amețit. 5 (Îae) Beat1 (1). 6 (Lpl sau precedat de un numeral cardinal) Cantitate de țuică1 (1) cât încape într-un pahar, într-un clondir etc.

ȚUICĂ, țuici, s. f. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea prunelor sau a altor fructe. ◊ Cazan de țuică = alambic. ◊ Expr. (Pop.) Cu țuica în nas = afumat, amețit, beat. ♦ Cantitate de țuică care încape într-un pahar. – Cf. scr. cujka.

ȚUICĂ, țuici, s. f. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea prunelor sau (mai rar) a altor fructe. N-am mai pus țuică-n gură de nici nu mai țiu minte. REBREANU, R. I 198. S-a apucat și el... de tras la mahorcă și de chilit la țuică și holercă de parc-o mistuia focul. CREANGĂ, P. 325. Iar miroși a țuică, iar ai ciupit din bani. CONTEMPORANUL, VIII 117. ◊ O țuică = a) o porție de țuică (cît încape într-un păhăruț). Vă servim o țuică? C. PETRESCU, C. V. 61. A băut o țuică mai mult? A fost prea cald? Nici el nu știe. BASSARABESCU, S. N. 13; b) clondirul împreună cu băutura. Atunci soacra cea mare pune găina cu talger cu tot... c-o țuică (o garafioară cît un păhăruț), mai pune lingură, cuțit și alte mîncări bune. SEVASTOS, N. 158. ◊ Expr. Cu țuica-n nas = beat, amețit, afumat. Mogoș... intră cu țuica-n nas. DAVIDOGLU, M. 82. ♦ Cazan de țuică = alambic. Se clatină și duzii din uliță de aburul cumplit, dulce, al cazanului de țuică. DUMITRIU, N. 230.

ȚUICĂ ~ci f. Băutură alcoolică tare, obținută prin fermentarea și distilarea prunelor sau a altor fructe. [G.-D. țuicii] /Orig. nec.

țuică f. rachiu de prune. [Serb. ȚUIKA].

țúĭcă f., pl. ĭ (sîrb. cujka, probabil un imit. după țîțîitu bețivanilor). Vest. Un fel de rachiŭ de prune, nu prea tare. V. șliboviță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țuică s. f., g.-d. art. țuicii; (porții; sorturi) pl. țuici

țuică s. f., g.-d. art. țuicii; (sorturi, porții) pl. țuici

țuică s. f., g.-d. art. țuicii; (sorturi, porții) pl. țuici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚUICĂ s. (Transilv. și Ban.) palincă. (~ de prune.)

ȚUICĂ s. (Transilv. și Ban.) palincă. (~ de prune.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țuică (-ci), s. f. – Vinars de prune, băutură tipică a țăranilor rom. Origine necunoscută, dar probabil creație expresivă. Cf. sb., cr. cujka (Cihac, II, 437), care provine din rom., ca și săs. tsuikĕ.Der. țuicar, s. m. (fabricant de țuică); țuicărie, s. f. (alambic).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ȚUICĂ doi ochi albaștri, ochii lui Dobrin, tapardos, țuicomicină, vitamina ț.

a da în țuicomanie expr. a deveni dependent de consumul de băuturi alcoolice.

cu șprițu’ / țuica-n nas expr. amețit de băutură, beat.

Intrare: țuică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuică
  • țuica
plural
  • țuici
  • țuicile
genitiv-dativ singular
  • țuici
  • țuicii
plural
  • țuici
  • țuicilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țuică, țuicisubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea prunelor sau altor fructe. DEX '09 DLRLC
    diminutive: țuiculiță
    • format_quote N-am mai pus țuică-n gură de nici nu mai țiu minte. REBREANU, R. I 198. DLRLC
    • format_quote S-a apucat și el... de tras la mahorcă și de chilit la țuică și holercă de parc-o mistuia focul. CREANGĂ, P. 325. DLRLC
    • format_quote Iar miroși a țuică, iar ai ciupit din bani. CONTEMPORANUL, VIII 117. DLRLC
    • 1.1. O țuică = o porție de țuică (cât încape într-un păhăruț). DLRLC
      • format_quote Vă servim o țuică? C. PETRESCU, C. V. 61. DLRLC
      • format_quote A băut o țuică mai mult? A fost prea cald? Nici el nu știe. BASSARABESCU, S. N. 13. DLRLC
    • 1.2. O țuică = clondirul împreună cu băutura. DLRLC
      • format_quote Atunci soacra cea mare pune găina cu talger cu tot... c-o țuică (o garafioară cît un păhăruț), mai pune lingură, cuțit și alte mîncări bune. SEVASTOS, N. 158. DLRLC
    • 1.3. Cazan de țuică = alambic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: alambic
      • format_quote Se clatină și duzii din uliță de aburul cumplit, dulce, al cazanului de țuică. DUMITRIU, N. 230. DLRLC
    • 1.4. Transilvania Banat Palincă. Sinonime
      sinonime: palincă
    • chat_bubble popular Cu țuica-n nas = afumat, amețit, beat. DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mogoș... intră cu țuica-n nas. DAVIDOGLU, M. 82. DLRLC
  • 2. Sort sau cantitate de țuică care încape într-un pahar. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.