ȚIȚ interj. (Regional) Onomatopee care redă chițăitul șoarecilor. ◊ Expr. Nici țiț = nici un cuvînt, nici cîrc, nici pis. Bieții băieți bine vedeau, dar nu grămușdau (= ziceau) nici țiț, știind bine că numai ei făcură pe tată-său s-o aducă-n casă [pe mama vitregă]. RETEGANUL, P. I 43.