Definiția cu ID-ul 1215540:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țintaș sm [At: DELAVRANCEA, O. II, 106 / A și: (reg) țintaș / Pl: ~i / E: țintă1 + -aș] 1 Persoană care trage la țintă1 (20) Si: ochitor, trăgaci, trăgător, (rar) țintitor (2), (reg) țelaș (1), țeluitor (1). 2 Persoană care trage bine cu arcul sau cu pușca Si: (reg) țelaș (2), țeluitor (2). 3 (Înv; Trs) Țintar (10). 4 (Reg) Bou cu țintă1 (10) în frunte.