16 definiții pentru țambalagiu

Explicative DEX

ȚAMBALAGIU, țambalagii, s. m. Muzicant care cântă la țambal. – Țambal + suf. -agiu.

ȚAMBALAGIU, țambalagii, s. m. Muzicant care cântă la țambal. – Țambal + suf. -agiu.

țambalagiu sm [At: DELAVRANCEA, S. 182 / V: țim-, (rar) țimbelegiu / Pl: ~ii / E: țambal + -agiu] Muzicant care cântă la țambal (2) Si: (rar) țambalist, (îrg) țimbular, (reg) țimbulaș.

ȚAMBALAGIU, ȚIMBALAGIU sm. 🎼 Lăutar care cîntă cu țambalul: țimbalagiul se dă de ceasul morții, bătînd din ciocănașe, doar o aduna vioarele răzlețe (D.-ZAMF.).

ȚAMBALAGIU, țambalagii, s. m. Muzicant care cîntă la țambal. Merse să mănînce la birtul cu grătar și țambalagii. C. PETRESCU, Î. II 249. Țambalagiul negru... lovea mecanic ciocănașele pe strunele stăpînite de niște degete uscate. BART, E. 197. Taraful lăutarilor de supt Sotir Ciupitul, țambalagiul Olănitei, împodobise din preziuă un cap mare de porc. DELAVRANCEA, S. 182.

ȚAMBALAGIU ~i m. Persoană care cântă la țambal. /țambal + suf. ~agiu

țambalagiu m. cel ce cântă din țimbale. [Formațiune analogică].

țambalagíŭ m. (d. țambal). Pop. Cîntăreț din țambal.

țimbalagiu sm vz țambalagiu

țimbelegiu sm vz țambalagiu

ȚIMBALAGIU 👉 ȚAMBALAGIU.

Ortografice DOOM

țambalagiu s. m., art. țambalagiul; pl. țambalagii, art. țambalagiii (desp. -gi-ii)

țambalagiu s. m., art. țambalagiul; pl. țambalagii, art. țambalagiii (-gi-ii)

țambalagiu s. m., art. țambalagiul; pl. țambalagii, art. țambalagiii

Argou

țambalagiu, țambalagii s. m. informator, denunțător, delator.

Sinonime

ȚAMBALAGIU s. (MUZ.) (rar) țambalist.

Intrare: țambalagiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țambalagiu
  • țambalagiul
  • țambalagiu‑
plural
  • țambalagii
  • țambalagiii
genitiv-dativ singular
  • țambalagiu
  • țambalagiului
plural
  • țambalagii
  • țambalagiilor
vocativ singular
  • țambalagiule
plural
  • țambalagiilor
țimbalagiu substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țimbalagiu
  • țimbalagiul
plural
  • țimbalagii
  • țimbalagiii
genitiv-dativ singular
  • țimbalagiu
  • țimbalagiului
plural
  • țimbalagii
  • țimbalagiilor
vocativ singular
plural
țimbelegiu substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țimbelegiu
  • țimbelegiul
plural
  • țimbelegii
  • țimbelegiii
genitiv-dativ singular
  • țimbelegiu
  • țimbelegiului
plural
  • țimbelegii
  • țimbelegiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țambalagiu, țambalagiisubstantiv masculin

  • 1. Muzicant care cântă la țambal. DEX '09 MDA2 CADE DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Merse să mănînce la birtul cu grătar și țambalagii. C. PETRESCU, Î. II 249. DLRLC
    • format_quote Țambalagiul negru... lovea mecanic ciocănașele pe strunele stăpînite de niște degete uscate. BART, E. 197. DLRLC
    • format_quote Taraful lăutarilor de supt Sotir Ciupitul, țambalagiul Olănitei, împodobise din preziuă un cap mare de porc. DELAVRANCEA, S. 182. DLRLC
    • format_quote Țimbalagiul se dă de ceasul morții, bătînd din ciocănașe, doar o aduna vioarele răzlețe. (D.-ZAMF.) CADE
etimologie:
  • Țambal + -agiu. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „țambalagiu” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1