ȚAMBALAGIU, țambalagii, s. m. Muzicant care cîntă la țambal. Merse să mănînce la birtul cu grătar și țambalagii. C. PETRESCU, Î. II 249. Țambalagiul negru... lovea mecanic ciocănașele pe strunele stăpînite de niște degete uscate. BART, E. 197. Taraful lăutarilor de supt Sotir Ciupitul, țambalagiul Olănitei, împodobise din preziuă un cap mare de porc. DELAVRANCEA, S. 182.