șteand sn [At: MOLNAR, D. 41 / V: (reg) sta~, st~, șta~, ștant, ~an, ~end / Pl: ~uri / E: ger dal Stande, săs Stand] 1 (Reg) Putină mică de lemn, cu capac, în care se prepară sau se păstrează produse lactate. 2 (Reg; pex) Brânză păstrată într-un șteand (1). 3 (Trs) Buhai (pentru urat).

ȘTEAND, șteanduri, s. n. (Regional) Putină mică cu capac, în care se păstrează diferite derivate ale laptelui.

șteand (ea dift.) n., pl. urĭ (sas. stand saŭ germ. ständer, par, stîlp?). Vest. Putinică acoperită de transportat brînză, ĭaurt, unt ș. a. – În est ștean.

stand² sn vz șteand

ștant² sn vz șteand

ștean sn vz șteand

ștend sn vz șteand

șteand (reg.) s. n., pl. șteanduri

șteand (reg.) s. n., pl. șteanduri

șteand s. n., pl. șteanduri

șteand (-duri), s. n. – Putină, mai ales pentru păstratul produselor lactate. Germ. Stand, prin intermediul săs. stînd (Mîndrescu, 89; Borcea 210; Drăganu, Dacor., III, 709; Graur, BL, III, 32; Gáldi, Dict., 195) sau germ. Ständer (Candrea).

șteand Cuvîntul apare pentru prima oară la CADE (de unde a trecut în dicționarele elaborate ulterior), care-l explică prin germ. pl. Ständer (Scriban propune un săsesc Stand sau germ. pl. Ständer). Dar nimic nu ne îndreptățește să pornim de la plural, singurul motiv pentru aceasta fiind desigur faptul că apare scris șteand în loc de ștand. Dar în primul rînd forma cea mai răspîndită (singura curentă în București) este ștand, iar în al doilea rînd varianta șteand nu este cîtuși de puțin izolată în romînește. Avem de-a face în realitate cu singularul german Stand, pronunțat regional cu muierea lui t (cauzată la, rîndul ei de muierea lui ș), ceea ce nu e de loc curios, cîtă vreme avem paralele ca șteamp < germ. Stampfe, șteap < germ. Stab, relevate de Tiktin. Oare și pe știudent îl vom explica tot prin pluralul german ? Vezi și șleampăt.

ȘTEAND s. v. buhai.

șteand s. v. BUHAI.