opțiuni
  • info

6 definiții pentru învâlvora

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învâlvora vtr [At: LUNGIANU, ap. CADE / Pzi: ~rez / E: în- + vâlvoare] 1-2 A (se) aprinde cu vâlvătăi Cf a (se) învâlvăta.

A SE ÎNVÂLVORA pers. 3 se ~ează intranz. pop. A fi cuprins de vâlvoare; a arde cu pară mare; a pălălăi. /în + vâlvoare

ÎNVÎLVORA, învîlvorez, vb. I. Refl. A se aprinde, a arde cu flăcări mari și agitate. Doamna Vorvoreanu se uită în bezna de afară, în miezul căreia se învîlvora incendiul de la Vladomira. DUMITRIU, N. 52. ◊ Fig. Depărtările se învîlvorau. CAMILAR, T. 125.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învâlvora (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 învâlvorează, imperf. 3 pl. învâlvorau; conj. prez. 3 să învâlvoreze

învâlvora (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 învâlvorează

învâlvora vb., ind. prez. 3 sg. învâlvorează

Intrare: învâlvora
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învâlvora
  • ‑nvâlvora
  • învâlvorare
  • ‑nvâlvorare
  • învâlvorat
  • ‑nvâlvorat
  • învâlvoratu‑
  • ‑nvâlvoratu‑
  • învâlvorând
  • ‑nvâlvorând
  • învâlvorându‑
  • ‑nvâlvorându‑
 singular plural
  • învâlvorează
  • ‑nvâlvorează
  • învâlvorați
  • ‑nvâlvorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învâlvorez
  • ‑nvâlvorez
 (să)
  • învâlvorez
  • ‑nvâlvorez
  • învâlvoram
  • ‑nvâlvoram
  • învâlvorai
  • ‑nvâlvorai
  • învâlvorasem
  • ‑nvâlvorasem
a II-a (tu)
  • învâlvorezi
  • ‑nvâlvorezi
 (să)
  • învâlvorezi
  • ‑nvâlvorezi
  • învâlvorai
  • ‑nvâlvorai
  • învâlvorași
  • ‑nvâlvorași
  • învâlvoraseși
  • ‑nvâlvoraseși
a III-a (el, ea)
  • învâlvorează
  • ‑nvâlvorează
 (să)
  • învâlvoreze
  • ‑nvâlvoreze
  • învâlvora
  • ‑nvâlvora
  • învâlvoră
  • ‑nvâlvoră
  • învâlvorase
  • ‑nvâlvorase
plural I (noi)
  • învâlvorăm
  • ‑nvâlvorăm
 (să)
  • învâlvorăm
  • ‑nvâlvorăm
  • învâlvoram
  • ‑nvâlvoram
  • învâlvorarăm
  • ‑nvâlvorarăm
  • învâlvoraserăm
  • ‑nvâlvoraserăm
  • învâlvorasem
  • ‑nvâlvorasem
a II-a (voi)
  • învâlvorați
  • ‑nvâlvorați
 (să)
  • învâlvorați
  • ‑nvâlvorați
  • învâlvorați
  • ‑nvâlvorați
  • învâlvorarăți
  • ‑nvâlvorarăți
  • învâlvoraserăți
  • ‑nvâlvoraserăți
  • învâlvoraseți
  • ‑nvâlvoraseți
a III-a (ei, ele)
  • învâlvorează
  • ‑nvâlvorează
 (să)
  • învâlvoreze
  • ‑nvâlvoreze
  • învâlvorau
  • ‑nvâlvorau
  • învâlvorară
  • ‑nvâlvorară
  • învâlvoraseră
  • ‑nvâlvoraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învâlvora, învâlvorezverb

  • 1. A se aprinde, a arde cu flăcări mari și agitate. DLRLC
    sinonime: aprinde arde pălălăi
    • format_quote Doamna Vorvoreanu se uită în bezna de afară, în miezul căreia se învîlvora incendiul de la Vladomira. DUMITRIU, N. 52. DLRLC
    • format_quote figurat Depărtările se învîlvorau. CAMILAR, T. 125. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.