11 definiții pentru pălălăi

din care

Explicative DEX

PĂLĂLĂI, pălălăiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre foc; la pers. 3) A arde cu flacără mare; a se întinde, a se răspândi. 2. Intranz. și tranz. Fig. (Pop.) A flutura, a fâlfâi. – Pală1 + suf. -ălăi.

PĂLĂLĂI, pălălăiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre foc; la pers. 3) A arde cu flacără mare; a se întinde, a se răspândi. 2. Intranz. și tranz. Fig. (Pop.) A flutura, a fâlfâi. – Pală1 + suf. -ălăi.

pălălăi1 vi [At: CREANGĂ, O. 231 / Pzi: ~esc, (reg) pălălăi / E: pală1 + -ălăi] 1 (D. foc) A arde cu flacără mare, producând un zgomot caracteristic. 2 (D. flăcări, incendii) A se înălța, a se întinde, a se răspândi Si: (îrg) a pălăi (1). 3 (Pop) A fâlfâi. 4 A pâlpâi. 5 (Olt) A flecări.

PĂLĂLĂI, pers. 3 pălălăiește, vb. IV. Intranz. (Învechit, despre foc) A arde cu flacără mare. Privind cum focul pălălăia vesel... se simțea fericită bătrîna. CONTEMPORANUL, VII 23. 2. Fig. A flutura, a fîlfîi. Zvîrle potcapul deoparte; și la joc de-a valma cu noi, de-i pălălăiau pletele. CREANGĂ, A. 94. ◊ Tranz. Nicodim s-a grăbit cătră cerdac... pălălăindu-și giubeaua de șiac. SADOVEANU, F. J. 614.

A PĂLĂLĂI pers. 3 ~iește intranz. 1) (despre foc) A arde cu pălălăi. 2) pop. A se mișca neregulat în diferite direcții; a fâlfâi; a flutura. Îi ~iește părul în vânt. /pală + suf. ~ălăi

pălălăì v. 1. a pălpăi; 2. a fălfăi: la joc deavalma cu noi de-i pălălăiau pletele CR. [Amplificat din păli].

pălălăĭésc v. intr. (imit. înrudit cu pîlpîĭ și fîlfîĭ. V. păleleĭ, bălălăĭesc). Ard cu flacără mare, bobotesc. Fîlfîĭ. – Maĭ vechĭ pălăĭesc (rudă și cu pălesc 1).

Ortografice DOOM

pălălăi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. pălălăiește, 3 pl. pălălăiesc, imperf. 3 sg. pălălăia; conj. prez. 3 să pălălăiască

pălălăi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. pălălăiește, imperf. 3 sg. pălălăia; conj. prez. 3 pălălăiască

pălălăi vb., ind. prez. 1 sg. și pl. pălălăiesc, 3 sg. pălălăiește, imperf. 3 sg. pălalăia; conj. prez. 3 sg. și pl. pălălăiască

Sinonime

PĂLĂLĂI vb. v. agita, clătina, extinde, fâlfâi, flutura, întinde, lăți, propaga, răspândi.

pălălăi vb. v. AGITA. CLĂTINA. EXTINDE. FÎLFÎI. FLUTURA. ÎNTINDE. LĂȚI. PROPAGA. RĂSPÎNDI.

Intrare: pălălăi
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pălălăi
  • pălălăire
  • pălălăit
  • pălălăitu‑
  • pălălăind
  • pălălăindu‑
singular plural
  • pălălăiește
  • pălălăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pălălăiesc
(să)
  • pălălăiesc
  • pălălăiam
  • pălălăii
  • pălălăisem
a II-a (tu)
  • pălălăiești
(să)
  • pălălăiești
  • pălălăiai
  • pălălăiși
  • pălălăiseși
a III-a (el, ea)
  • pălălăiește
(să)
  • pălălăiască
  • pălălăia
  • pălălăi
  • pălălăise
plural I (noi)
  • pălălăim
(să)
  • pălălăim
  • pălălăiam
  • pălălăirăm
  • pălălăiserăm
  • pălălăisem
a II-a (voi)
  • pălălăiți
(să)
  • pălălăiți
  • pălălăiați
  • pălălăirăți
  • pălălăiserăți
  • pălălăiseți
a III-a (ei, ele)
  • pălălăiesc
(să)
  • pălălăiască
  • pălălăiau
  • pălălăi
  • pălălăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pălălăi, pălălăiescverb

  • 1. intranzitiv unipersonal A arde cu flacără mare; a se întinde, a se răspândi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Privind cum focul pălălăia vesel... se simțea fericită bătrîna. CONTEMPORANUL, VII 23. DLRLC
  • 2. intranzitiv tranzitiv figurat popular Flutura, fâlfâi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Zvîrle potcapul deoparte; și la joc de-a valma cu noi, de-i pălălăiau pletele. CREANGĂ, A. 94. DLRLC
    • format_quote Nicodim s-a grăbit cătră cerdac... pălălăindu-și giubeaua de șiac. SADOVEANU, F. J. 614. DLRLC
etimologie:
  • Pală + -ălăi. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.