13 definiții pentru învingător (adj.)
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNVINGĂTOR, -OARE, învingători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care a învins; biruitor, câștigător. – Înving (prez. ind. al lui învinge) + suf. -ător.
ÎNVINGĂTOR, -OARE, învingători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care a învins; biruitor, câștigător. – Înving (prez. ind. al lui învinge) + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
învingător, ~oare smf, a [At: N. TEST. (1648), ap. GCRI 129/16 / Pl: ~i, ~oare / E: învinge + -(ă)tor] 1-2 (Persoană) care și-a înfrânt adversarul în luptă Si: biruitor. 3-4 (Persoană) care s-a dovedit superioară celorlalți într-o întrecere sportivă Si: câștigător.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVINGĂTOR, -OARE, învingători, -oare, adj. Care a învins; biruitor, cîștigător, victorios. Armate învingătoare. ◊ (Substantivat) Învingătorii se-ntorc în cetate... Copiii vor rîde-n fiece casă. Pîini albe vor crește pe fiece masă. TULBURE, V. R. 36. Pe sub arcuri triumfale trece mîndru-nvingătorul. EMINESCU, O, IV 123.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVINGĂTOR1 ~oare (~ori, ~oare) Care a învins; biruitor; triumfător; victorios. Ostași ~ori. /înving + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
învingător a. și m. care învinge.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învingătór, -oáre adj. și s. Care învinge orĭ a învins, victorios.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vencător, ~oare a, smf vz învingător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
învingător adj. m., s. m., pl. învingători; adj. f., s. f. sg. și pl. învingătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
învingător adj. m., s. m., pl. învingători; adj. f., s. f. sg. și pl. învingătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
învingător adj. m., s. m., pl. învingători; f. sg. și pl. învingătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNVINGĂTOR adj., s. v. victorios.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVINGĂTOR adj., s. biruitor, cîștigător, izbînditor, triumfător, victorios. (~ într-o competiție.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Învingător ≠ biruit, învins
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
învingător, învingătorisubstantiv masculin învingătoare, învingătoaresubstantiv feminin învingător, învingătoareadjectiv
- 1. (Persoană) care a învins. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: biruitor câștigător câștigător izbânditor triumfător victorios antonime: biruit învins
- Armate învingătoare. DLRLC
- Învingătorii se-ntorc în cetate... Copiii vor rîde-n fiece casă. Pîini albe vor crește pe fiece masă. TULBURE, V. R. 36. DLRLC
- Pe sub arcuri triumfale trece mîndru-nvingătorul. EMINESCU, O, IV 123. DLRLC
-
etimologie:
- Înving (prezent indicativ al lui învinge) + sufix -ător. DEX '09 DEX '98