opțiuni
  • info

11 definiții pentru însurătoare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSURĂTOARE, însurători, s. f. Căsătorie a unui bărbat; însurat1, însurăciune, însurare. – Însura + suf. -ătoare.

ÎNSURĂTOARE, însurători, s. f. Căsătorie a unui bărbat; însurat1, însurăciune, însurare. – Însura + suf. -ătoare.

însurătoare sf [At: MARIAN, S. R. II, 181 / Pl: ~ori / E: însura + -(ă)toare] 1 Căsătorie a unui bărbat Si: (îvr) însurăciune (1), însurătură (1). 2 Nuntă.

ÎNSURĂTOARE, însurători, s. f. Căsătorie a unui bărbat. Începu să adune de pe la tîrguri lucruri pentru casă gîndindu-se la însurătoare. CAMILAR, N. I 21. Însurătoarea nu-i măr să-l muști și, de nu ți-ar plăcea, să-l zvîrli jos. SEVASTOS, N. 49. Vremea trece, flăcăul începe și el a se trece, mergînd tot înainte cu burlăcia, și însurătoarea rămîne baltă. CREANGĂ, P. 142.

ÎNSURĂTOARE ~ori f. Căsătorie a unui bărbat. /a însura + suf. ~ătoare

însurătoare f. căsătorie (vorbind de un flăcău).

însurătoáre f., pl. orĭ. Căsătorie (a bărbatuluĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

însurătoare s. f., g.-d. art. însurătorii; pl. însurători

însurătoare s. f., g.-d. art. însurătorii; pl. însurători

însurătoare s. f., g.-d. art. însurătorii; pl. însurători

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNSURĂTOARE s. căsătorie, însurat, (rar) însurare, (înv.) însurăciune. (~ unui bărbat.)

ÎNSURĂTOARE s. căsătorie, însurat, (rar) însurare, (înv.) însurăciune. (~ unui bărbat.)

Intrare: însurătoare
însurătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însurătoare
  • ‑nsurătoare
  • însurătoarea
  • ‑nsurătoarea
plural
  • însurători
  • ‑nsurători
  • însurătorile
  • ‑nsurătorile
genitiv-dativ singular
  • însurători
  • ‑nsurători
  • însurătorii
  • ‑nsurătorii
plural
  • însurători
  • ‑nsurători
  • însurătorilor
  • ‑nsurătorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

însurătoare, însurătorisubstantiv feminin

  • 1. Căsătorie a unui bărbat; însurat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: căsătorie însurare însurat însurăciune
    • format_quote Începu să adune de pe la tîrguri lucruri pentru casă gîndindu-se la însurătoare. CAMILAR, N. I 21. DLRLC
    • format_quote Însurătoarea nu-i măr să-l muști și, de nu ți-ar plăcea, să-l zvîrli jos. SEVASTOS, N. 49. DLRLC
    • format_quote Vremea trece, flăcăul începe și el a se trece, mergînd tot înainte cu burlăcia, și însurătoarea rămîne baltă. CREANGĂ, P. 142. DLRLC
etimologie:
  • Însura + sufix -ătoare. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.