9 definiții pentru însurare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNSURARE, însurări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) însura. Însurătoare. – V. însura.
însurare sf [At: ALEXANDRIA, 148/16 / Pl: ~rări / E: însura1] 1 Căsătorie a unui bărbat Si: însurat1 (1). 2 (Fig) Unire. 3 Descotorosire de cineva Si: însurat1 4 Omorâre.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNSURARE, însurări, s. f. (Înv.) Însurătoare. – V. însura.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNSURARE, însurări, s. f. (Învechit) Însurătoare. Abia trecură patru luni de la însurarea lui Ipolit. NEGRUZZI, S. I 54. Însurarea sa cea tainică. GORJAN, H. I 161.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
însurare (înv.) s. f., g.-d. art. însurării; pl. însurări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
însurare (înv.) s. f., g.-d. art. însurării; pl. însurări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
însurare s. f., g.-d. art. însurării; pl. însurări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNSURARE s. v. căsătorie, însurat, însurătoare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
însurare s. v. CĂSĂTORIE. ÎNSURAT. ÎNSURĂTOARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
însurare, însurărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) însura. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: căsătorie însurat însurătoare
- Abia trecură patru luni de la însurarea lui Ipolit. NEGRUZZI, S. I 54. DLRLC
- Însurarea sa cea tainică. GORJAN, H. I 161. DLRLC
-
etimologie:
- însura DEX '09 DEX '98