10 definiții pentru înnorare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNNORARE, înnorări, s. f. Faptul de a (se) înnora; acoperire a cerului cu nori. ♦ Fig. Tristețe, mâhnire. [Var.: înnourare s. f.] – V. înnora
înnorare sf [At: DA ms / V: ~our~ / S și: îno~ / Pl: ~rări / E: înnora] 1 Acoperire a cerului cu nori. 2 Întunecare a soarelui din cauza norilor. 3 (Fig) Tristețe.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNNORARE, înnorări, s. f. Faptul de a (se) înnora; acoperire a cerului cu nori. ♦ Fig. Tristețe, mâhnire. [Var.: înnourare s. f.] – V. înnora.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNNORARE, înnorări, s. f. (Și în forma înnourare) Faptul de a (se) înnora; acoperire cu nori, întunecare (a cerului) din cauza norilor. ♦ Fig. Tristețe, mîhnire. I-a văzut cuta dintre ochi și înnourarea dintre gene. POPA, V. 252.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNNOURARE s. f. v. înnorare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNNOURARE s. f. v. înnorare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înnorare s. f., g.-d. art. înnorării; pl. înnorări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înnorare s. f., g.-d. art. înnorării; pl. înnorări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înnorare s. f., g.-d. art. înnorării; pl. înnorări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNNORARE s. v. întristare, mâhnire, posomoreală, tristețe.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înnorare s. v. ÎNTRISTARE. MÎHNIRE. POSOMOREALĂ. TRISTEȚE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
înnorare, înnorărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) înnora; acoperire a cerului cu nori. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Mâhnire, posomoreală, tristețe, întristare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mâhnire posomoreală tristețe întristare
- I-a văzut cuta dintre ochi și înnourarea dintre gene. POPA, V. 252. DLRLC
-
-
etimologie:
- înnora DEX '09 DEX '98