Definiția cu ID-ul 921591:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNNORARE, înnorări, s. f. (Și în forma înnourare) Faptul de a (se) înnora; acoperire cu nori, întunecare (a cerului) din cauza norilor. ♦ Fig. Tristețe, mîhnire. I-a văzut cuta dintre ochi și înnourarea dintre gene. POPA, V. 252.