10 definiții pentru îndrăcire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNDRĂCIRE s. f. Stare de (extremă) iritare; furie. – V. îndrăci.
îndrăcire sf [At: MAG. IST. V, 183/24 / Pl: ~ri / E: îndrăci] (Rar) 1 Stare de iritare extremă Si: îndrăcit1 (1), furie. 2 Nebunie. 3 Înrăire. 4 (Rar) Epilepsie. 5 Posedare a unei persoane de către demoni Si: îndrăcit1 (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNDRĂCIRE s. f. (Rar) Stare de (extremă) iritare; furie. – V. îndrăci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNDRĂCIRE s. f. (Rar) Nebunie, furie, stare de (extremă) iritare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îndrăcésc v. tr. Fam. Fac răŭ ca dracu: această vorbă l-a îndrăcit. V. refl. Mă înfuriĭ grozav: ferește-te, că s’a îndrăcit! – Vechĭ mă drăcesc, înebunesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
îndrăcire s. f., g.-d. art. îndrăcirii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
îndrăcire s. f., g.-d. art. îndrăcirii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îndrăcire s. f., g.-d. art. îndrăcirii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNDRĂCIRE s. v. furie, înverșunare, mânie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îndrăcire s. v. FURIE. ÎNVERȘUNARE. MÎNIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
îndrăcire, îndrăcirisubstantiv feminin
- 1. Stare de (extremă) iritare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: furie iritare mânie nebunie înverșunare
etimologie:
- îndrăci DEX '98 DEX '09