10 definiții pentru îndrăcire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDRĂCIRE s. f. Stare de (extremă) iritare; furie. – V. îndrăci.

îndrăcire sf [At: MAG. IST. V, 183/24 / Pl: ~ri / E: îndrăci] (Rar) 1 Stare de iritare extremă Si: îndrăcit1 (1), furie. 2 Nebunie. 3 Înrăire. 4 (Rar) Epilepsie. 5 Posedare a unei persoane de către demoni Si: îndrăcit1 (5).

ÎNDRĂCIRE s. f. (Rar) Stare de (extremă) iritare; furie. – V. îndrăci.

ÎNDRĂCIRE s. f. (Rar) Nebunie, furie, stare de (extremă) iritare.

îndrăcésc v. tr. Fam. Fac răŭ ca dracu: această vorbă l-a îndrăcit. V. refl. Mă înfuriĭ grozav: ferește-te, că s’a îndrăcit! – Vechĭ mă drăcesc, înebunesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndrăcire s. f., g.-d. art. îndrăcirii

îndrăcire s. f., g.-d. art. îndrăcirii

îndrăcire s. f., g.-d. art. îndrăcirii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDRĂCIRE s. v. furie, înverșunare, mânie.

îndrăcire s. v. FURIE. ÎNVERȘUNARE. MÎNIE.

Intrare: îndrăcire
îndrăcire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndrăcire
  • ‑ndrăcire
  • îndrăcirea
  • ‑ndrăcirea
plural
  • îndrăciri
  • ‑ndrăciri
  • îndrăcirile
  • ‑ndrăcirile
genitiv-dativ singular
  • îndrăciri
  • ‑ndrăciri
  • îndrăcirii
  • ‑ndrăcirii
plural
  • îndrăciri
  • ‑ndrăciri
  • îndrăcirilor
  • ‑ndrăcirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndrăcire, îndrăcirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi îndrăci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.