ÎNCLEȘTARE, încleștări, s. f. Acțiunea de a (se) încleșta și rezultatul ei. 1. Strîngere puternică; strînsoare. Încleștarea pumnilor. ♦ Fig. Contracție. Cu o încleștare nervoasă surîde. CAMIL PETRESCU, T. II 285. 2. Agățare desperată, prindere strînsă. 3. Încăierare, luptă corp la corp. O încleștare de moarte s-au încins. ALECSANDRI, P. III 353. ◊ Fig. Norii rostogoliți de vîntoasele înalte se adunaseră deasupra, fără să-și poată descărca talazurile de apă, frămîntîndu-se într-o încleștare uriașă. C. PETRESCU, A. R. 28.