11 definiții pentru zvârlire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZVÂRLIRE, zvârliri, s. f. Acțiunea de a (se) zvârli și rezultatul ei. – V. zvârli.

ZVÂRLIRE, zvârliri, s. f. Acțiunea de a (se) zvârli și rezultatul ei. – V. zvârli.

zvârlire sf [At: LB / S și: sv~ / Pl: ~ri / E: zvârli] (În concurență cu „azvârlire”) 1 Deplasare a unui obiect la o distanță oarecare în spațiu, printr-o mișcare bruscă și rapidă care i-o imprimă un stimul extern Si: aruncare, azvârlire, proiectare, propulsare, repezire, zvârlitură (1), (rar) zvârlet (1), zvârlit (1). 2 Deplasare în afară, printr-o mișcare bruscă și rapidă Si: eliminare, zvârlit (2). 3 Deșertare a unui lichid cu o mișcare rapidă. 4 Privire fugară aruncată cuiva. 5 Rostire în treacăt a unor cuvinte sau fraze. 6 Îndepărtare printr-o mișcare bruscă a unor obiecte considerate nefolositoare, inutile sau dăunătoare Si: aruncare, azvârlire, lepădare, (înv) scuturare. 7 Presărare. 8 (Pex) Împrăștiere. 9 Cheltuire a banilor fără discernământ Si: irosire, împrăștiere, prăpădire, risipire, (îvr) prădare. 10 Mișcare bruscă a corpului. 11 (Înv) Zvârlitură (4). 12 Aruncare asupra cuiva cu ceva (pentru a-l lovi sau a-l alunga). 13 Pornire cu avânt.

zvîrlire s.f. Acțiunea de a (se) zvîrli și rezultatul ei; zvîrlitură. • pl. -i. /v. zvîrli.

ZVÎRLIRE s. f. Acțiunea de a zvîrli; aruncare.

ZVÎRLIRE s. f. Acțiunea de a (se) zvîrli.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zvârlire s. f., g.-d. art. zvârlirii; pl. zvârliri

zvârlire s. f., g.-d. art. zvârlirii; pl. zvârliri

zvârlire s. f., g.-d. art. svârlirii; pl. zvârliri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZVÂRLIRE s. 1. v. aruncare. 2. v. proiectare. 3. v. cheltuire.

ZVÎRLIRE s. 1. aruncare, azvîrlire, lepădare. (~ unei sticle sparte.) 2. aruncare, azvîrlire, proiectare, propulsare, propulsie. (~ unui obiect în spațiu.) 3. aruncare, azvîrlire, cheltuire, irosire, risipire, (reg.) părăduire, (fig.) păpare, tocare, tocat. (~ banilor pe fleacuri.)

Intrare: zvârlire
zvârlire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvârlire
  • zvârlirea
plural
  • zvârliri
  • zvârlirile
genitiv-dativ singular
  • zvârliri
  • zvârlirii
plural
  • zvârliri
  • zvârlirilor
vocativ singular
plural
svârlire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zvârlire, zvârlirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi zvârli DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.