9 definiții pentru zvâcnire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZVÂCNÍRE, zvâcniri, s. f. Faptul de a zvâcni; palpitare. ♦ Mișcare bruscă și involuntară a corpului sau a unei părți a corpului. – V. zvâcni.

ZVÂCNÍRE, zvâcniri, s. f. Faptul de a zvâcni; palpitare. ♦ Mișcare bruscă și involuntară a corpului sau a unei părți a corpului. – V. zvâcni.

zvâcnire sf [At: CALENDARIU (1814), 163/17 / V: (înv) zbăc~, zbâ~, zbâgn~, sbăc~, sbegn~, sv~, svugn~ / Pl: ~ri / E: zvâcni] 1-2 Zvâcneală (1-2). 3 Circulație a sângelui în ritm mai rapid decât ritmul normal. 4 Zvâcnet (3). 5 (Fig) Pornire bruscă. 6 (Fig) Deplasare rapidă și neașteptată (într-o direcție).

ZVÂCNÍRE, zvâcniri, s. f. Faptul de a zvâcni; palpitare. ♦ Mișcare bruscă și involuntară a corpului sau a unei părți a corpului.

ZVÎCNÍRE, zvîcniri, s. f. Faptul de a zvîcni; tresărire, bătaie a inimii, a tîmplelor etc. ♦ Mișcare bruscă și involuntară a corpului sau a unei părți a corpului. Generalul îl măsură cu mirare și-cu o zvîcnire nervoasă de mustață. REBREANU, P. S. 93. ♦ Fig. Izbucnire trecătoare, de scurtă durată. În ochii generalului licări o zvîcnire vicleană. VORNIC, P. 124. I-a spus cu o voce schimbată, aspră, tușei Tudora care avea în ochi o zvîcnire de spaimă: «Bine, bine, la treabă!». PAS, Z. I 266. Cîntecul era lung și uniform, cu zvîcniri de pălălaie care se stinge. DAN, U. 173.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zvâcníre s. f., g.-d. art. zvâcnírii; pl. zvâcníri

zvâcníre s. f., g.-d. art. zvâcnírii; pl. zvâcníri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZVÂCNÍRE s. v. palpitație.

ZVÎCNIRE s. bătaie, palpitare, palpitație, pulsație, ticăit, tresărire, zbatere, zvîcneală, zvîcnet, zvîcnit, zvîcnitură, (rar) tresăritură, (înv.) palpit, răsăritură, săltare. (~ a inimii).

Intrare: zvâcnire
zvâcnire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvâcnire
  • zvâcnirea
plural
  • zvâcniri
  • zvâcnirile
genitiv-dativ singular
  • zvâcniri
  • zvâcnirii
plural
  • zvâcniri
  • zvâcnirilor
vocativ singular
plural

zvâcnire

  • 1. Faptul de a zvâcni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: palpitare palpitație tresărire
    • 1.1. Mișcare bruscă și involuntară a corpului sau a unei părți a corpului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Generalul îl măsură cu mirare și cu o zvîcnire nervoasă de mustață. REBREANU, P. S. 93.
        surse: DLRLC
    • 1.2. figurat Izbucnire trecătoare, de scurtă durată.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • În ochii generalului licări o zvîcnire vicleană. VORNIC, P. 124.
        surse: DLRLC
      • I-a spus cu o voce schimbată, aspră, tușei Tudora care avea în ochi o zvîcnire de spaimă: «Bine, bine, la treabă!». PAS, Z. I 266.
        surse: DLRLC
      • Cîntecul era lung și uniform, cu zvîcniri de pălălaie care se stinge. DAN, U. 173.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi zvâcni
    surse: DEX '98 DEX '09