6 definiții pentru zvâc (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZVÂC interj. (Și substantivat) Cuvânt care sugerează o mișcare bruscă, precipitată, o săritură; țâști. – Onomatopee.

zvâc, ~ă [At: POLIZU / Pl: ? / E: fo] 1-2 i, sn (Cuvânt care sugerează o) mișcare bruscă, precipitată, o săritură Si: țâști, țuști. 3 sna (Reg) Dans popular asemănător cu brâul nedefinit mai îndeaproape. 4 sna (Reg) Melodie după care se execută zvâcul (2). 5 sf (Reg) Femeie vioaie și harnică.

zvîc interj. Cuvînt care imită sau sugerează o mișcare bruscă, precipitată. ◊ (cu val. vb.) Sucea în loc, te cotea și zvîc în altă parte (BASS.). • /onomat.

ZVÎC interj. (Adesea cu valoare verbală) Onomatopee care sugerează o mișcare bruscă, o săritură precipitată, țîșnire etc.; țuști, țîști. Tocmai cînd credeai că o să pui mîna pe dînsul, sucea în loc, te cotea și zvîc! în altă parte. BASSARABESCU, la TDRG. ◊ (Substantivat, n.) Calul sări un zvîc înapoi, C. PETRESCU, A. R. 63.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: zvâc (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvâc
  • zvâcul
  • zvâcu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zvâc
  • zvâcului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zvâc

  • 1. Cuvânt care sugerează o mișcare bruscă, precipitată, o săritură.
    exemple
    • Tocmai cînd credeai că o să pui mîna pe dînsul, sucea în loc, te cotea și zvîc! în altă parte. BASSARABESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Calul sări un zvîc înapoi, C. PETRESCU, A. R. 63.
      surse: DLRLC

etimologie: