7 definiții pentru zurbav
Explicative DEX
zurbav, ~ă [At: DL / Pl: ~i, ~e / E: drr zurbavă] 1 a (Înv) Răzvrătit. 2 a (Înv) Gălăgios. 3 sm (Buc) Scandalagiu.
zurbav, -ă adj. 1 (înv.) Care este răzvrătit. 2 (înv.) Care este gălăgios. 3 (reg.) Care este scandalagiu. • pl. -i, -e. /de la zurbavă, prin derivare regresivă.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZURBAV, -Ă, zurbavi, -e, adj. (Învechit și arhaizant) Rebel. (Fig.) Poemul ăsta zurbav și candriu, Dospit vîrtos în clocot sîngeriu. DEȘLIU, G. 17.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZURBAV, -Ă, zurbavi, -e, adj. (Înv. și arh.) Rebel; gălăgios. – Din zurba + suf. -av.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Ortografice DOOM
zurbav adj. m., pl. zurbavi; f. sg. zurbavă, pl. zurbave
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ZURBAV adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zurbav adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
zurbav, zurbavăadjectiv
- 1. Gălăgios, rebel, revoltat, răsculat, răzvrătit. DLRLC DLRM
- Poemul ăsta zurbav și candriu, Dospit vîrtos în clocot sîngeriu. DEȘLIU, G. 17. DLRLC
-
etimologie:
- zurba + -av. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.