13 definiții pentru zugrăvit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZUGRĂVÍT1 s. n. Faptul de a (se) zugrăvi. ♦ (Înv.) Arta de a picta. – V. zugrăvi.

ZUGRĂVÍT1 s. n. Faptul de a (se) zugrăvi. ♦ (Înv.) Arta de a picta. – V. zugrăvi.

zugrăvit1 sn [At: GOLESCU, Î. 138 / Pl: ? / E: zugrăvi] 1-6 Zugrăveală (1-3, 11-13).

zugrăvit1 s.n. Faptul de a (se) zugrăvi.(înv.) Arta de a picta. • /v. zugrăvi.

zugrăvit2, -ă adj. 1 (constr.; despre ziduri, pereți etc.) Care este dat cu un strat de var și de humă amestecat cu o culoare. 2 (a. plast.) Care este pictat, desenat. ♦ Ext. Care este împodobit, decorat cu picturi, cu desene etc. ◊ Expr. Parcă e zugrăvit, se spune a) despre un om foarte frumos; b) pentru a exprima surpriză, teamă etc. ♦ (pop.) Care este vopsit. 3 Fig. (înv.) Care este prefăcut, fals. Decît pacea zugrăvită... războiul mai fericit este (CANT.). • pl. -ți, -te. /v. zugrăvi.

ZUGRĂVÍT1 s. n. Faptul de a zugrăvi; zugrăvire; (învechit) arta de a picta. Zugrăvitul și italienește învăț de la octomvrie. KOGĂLNICEANU S. 84.

ZUGRĂVÍT1 s. n. Faptul de a (se) zugrăvi. ♦ (Înv.) Arta de a picta.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZUGRĂVIT s. zugrăveală, zugrăvire. (Au terminat ~ în prima cameră.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i lăsa (cuiva) doar de zugrăvit expr. (intl.) a fura toate obiectele dintr-o locuință.

Intrare: zugrăvit (s.n.)
  • silabație: zu-gră-vit info
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zugrăvit
  • zugrăvitul
  • zugrăvitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zugrăvit
  • zugrăvitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zugrăvit (s.n.)

etimologie:

  • vezi zugrăvi
    surse: DEX '98 DEX '09