opțiuni
  • info
10 definiții pentru zornăit (part.)

Explicative DEX

ZORNĂI, zornăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor2 + suf. -năi.

ZORNĂI, zornăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor2 + suf. -năi.

ZORNĂI, zornăi, vb. IV. Intranz. (Despre obiecte de metal, de sticlă, de os etc.) A produce un sunet caracteristic prin lovire, ciocnire, rostogolire; a răsuna. V. zăngăni, zdrăngăni. Zornăiau galbenii cînd sălta, în zbucium, hora. STANCU, D. 7. Zarurile zornăiau pe masă. CĂLINESCU, E. O. I 25. Mi-a plăcut în jurul meu Să văd flăcăi pe bătătură Și cobza cu isonu-n gură Să-mi zornăie zorind mereu. COȘBUC, P. I 198. Din buzunarele jiletcei atîrnau de o parte și de alta, zornăind, două lanțuri groase cu chei și peceți mulțime. GHICA, S. 502. Și podu cînd trecea, Podu că zornăia. TEODORESCU, P. P. 424. ♦ (Despre oameni, cu un complement instrumental introdus prin prepoziția din) A face să răsune (lovind, ciocnind, etc.) ȘI din pinteni zornăind Să încing o săbioară. TEODORESCU, P. P. 300. ◊ (Fig.) Zornăie din salbe neliniștea livezii. LESNEA, A. 42. ◊ Tranz. Vedeai că-și dă și alte aere cu tine, zornăindu-și banii în buzunar. PAS, Z. I 255. Își zornăi pintenii într-un salut milităresc. VLAHUȚĂ, O. AL. II 41.

ZORNĂI, zornăi, vb. IV. Intranz. (Despre obiecte de metal, de sticlă etc.) A produce un zgomot caracteristic prin lovire, ciocnire sau rostogolire. ◊ Tranz. Își zornăi pintenii într-un salut milităresc (VLAHUȚĂ). – Din zor1.

A ZORNĂI zornăi 1. intranz. (despre obiecte de metal sau de sticlă) A produce un zgomot specific la lovire, la cădere sau la rostogolire; a zdrăngăni; a zăngăni; a zurui. 2. tranz. (obiecte de metal sau de sticlă) A face să producă un zgomot la lovire, ciocnire sau rostogolire; a zdrăngăni; a zăngăni; a zurui. /zor + suf. ~năi

zornăì v. a scoate un sunet metalic, a suna cu sgomot: zornăe tambura. [Onomatopee].

zórnăĭ și zornăĭésc, a -í v. intr. (imit. înrudit cu ung. zördülni, zŏrrenni, zörögni, a zornăi, zúrni, zavarni, a turbura. Cp. cu zuruĭ și zurgalăŭ). Sun (vorbind de lucrurĭ de metal saŭ de sticlă): zornăĭaŭ săbiile și pinteniĭ. V. tr. Soldațiĭ îșĭ zornăĭaŭ săbiile, pinteniĭ. – Și zărnăĭ. Și zúrnuĭ (Ĭorga, Neam. Rom. Pop. 2, 163, și J. Bt. Dat. uĭt. 117). În Serbia zdórnoĭ (după zdrăngănesc). Și zorzo(n)esc (Rar).

Ortografice DOOM

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zornăi, 3 zornăie, imperf. 1 zornăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să zornăi, 3 să zornăie

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zornăi, 3 zornăie, imperf. 3 sg. zornăia; conj. prez. 3 să zornăie

zornăi vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zornăi, 3 sg. și pl. zornăie, imperf. 3 sg. zornăia

Sinonime

ZORNĂI vb. a zăngăni, a zurui, (reg.) a zorzoi. (Lanțurile ~.)

Intrare: zornăit (part.)
zornăit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zornăit
  • zornăitul
  • zornăitu‑
  • zornăită
  • zornăita
plural
  • zornăiți
  • zornăiții
  • zornăite
  • zornăitele
genitiv-dativ singular
  • zornăit
  • zornăitului
  • zornăite
  • zornăitei
plural
  • zornăiți
  • zornăiților
  • zornăite
  • zornăitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zornăi, zornăiverb

  • 1. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: răsuna zdrăngăni zorzoi zurui zăngăni
    • format_quote Zornăiau galbenii când sălta, în zbucium, hora. STANCU, D. 7. DLRLC
    • format_quote Zarurile zornăiau pe masă. CĂLINESCU, E.O. I 25. DLRLC
    • format_quote Mi-a plăcut în jurul meu Să văd flăcăi pe bătătură Și cobza cu isonu-n gură Să-mi zornăie zorind mereu. COȘBUC, P. I 198. DLRLC
    • format_quote Din buzunarele jiletcei atârnau de o parte și de alta, zornăind, două lanțuri groase cu chei și peceți mulțime. GHICA, S. 502.
    • format_quote Și podu când trecea, Podu că zornăia. TEODORESCU, P. P. 424. DLRLC
    • 1.1. (Despre oameni, cu un complement instrumental introdus prin prepoziția din) A face să răsune (lovind, ciocnind, etc.). DLRLC
      • format_quote ȘI din pinteni zornăind Să încing o săbioară. TEODORESCU, P. P. 300. DLRLC
      • format_quote figurat Zornăie din salbe neliniștea livezii. LESNEA, A. 42. DLRLC
      • format_quote tranzitiv Vedeai că-și dă și alte aere cu tine, zornăindu-și banii în buzunar. PAS, Z. I 255. DLRLC
      • format_quote tranzitiv Își zornăi pintenii într-un salut milităresc. VLAHUȚĂ, O. A. III 41. DLRLC
etimologie:
  • Zor (1.) + -năi. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.