opțiuni
  • info

11 definiții pentru zornăitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZORNĂITOR, -OARE, zornăitori, -oare, adj. Care zornăie, care răsună. [Pr.: -nă-i-] – Zornăi + suf. -tor.

ZORNĂITOR, -OARE, zornăitori, -oare, adj. Care zornăie, care răsună. [Pr.: -nă-i-] – Zornăi + suf. -tor.

zornăitor, ~oare a [At: BRĂTESCU-VOINEȘTI, P. 98 / P: ~nă-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: zornăi + -tor] 1-2 Zăngănitor (1-2).

zornăitor, -oare adj. (despre obiecte confecționate din metal, din sticlă etc. sau despre părți componente ale unor astfel de obiecte) Care zornăie. Se aruncă... pe zornăitoarea grămadă de aur (VLAH.). • sil. -nă-i-. pl. -ori, -oare. /zornăi + -tor.

ZORNĂITOR, -OARE, zornăitori, -oare, adj. Care zornăie, care răsună. Surorile mele nu poartă șir de icușari de aur lucitori, sunători, zornăitori; poartă mărgelușe de sticlă colorată, bălțată. STANCU, D. 8. Se aruncă [împăratul] cu fața în jos, ca pe o claie de fin, pe zornăitoarea grămadă de aur. VLAHUȚĂ, O. A. I 216.

ZORNĂITOR, -OARE, zornăitori, -oare, adj. Care zornăie, care răsună. – Din zornăi + suf. -(i)tor.

ZORNĂITOR ~oare (~ori, ~oare) Care zornăie; care produce zornăituri; zuruitor; zăngănitor; zdrăngănitor. [Sil. -nă-i-] /a zornăi + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zornăitor (desp. -nă-i-) adj. m., pl. zornăitori; f. sg. și pl. zornăitoare

zornăitor (-nă-i-) adj. m., pl. zornăitori; f. sg. și pl. zornăitoare

zornăitor adj. m., pl. zornăitori; f. sg. și pl. zornăitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZORNĂITOR adj. zăngănitor, zuruitor. (O grămadă de galbeni ~.)

ZORNĂITOR adj. zăngănitor, zuruitor. (O grămadă de galbeni ~.)

Intrare: zornăitor
zornăitor adjectiv
  • silabație: zor-nă-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zornăitor
  • zornăitorul
  • zornăitoru‑
  • zornăitoare
  • zornăitoarea
plural
  • zornăitori
  • zornăitorii
  • zornăitoare
  • zornăitoarele
genitiv-dativ singular
  • zornăitor
  • zornăitorului
  • zornăitoare
  • zornăitoarei
plural
  • zornăitori
  • zornăitorilor
  • zornăitoare
  • zornăitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zornăitor, zornăitoareadjectiv

  • 1. Care zornăie, care răsună. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: zdrăngănitor zuruitor zăngănitor
    • format_quote Surorile mele nu poartă șir de icușari de aur lucitori, sunători, zornăitori; poartă mărgelușe de sticlă colorată, bălțată. STANCU, D. 8. DLRLC
    • format_quote Se aruncă [împăratul] cu fața în jos, ca pe o claie de fîn, pe zornăitoarea grămadă de aur. VLAHUȚĂ, O. A. I 216. DLRLC
etimologie:
  • Zornăi + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.