ZORNĂITOR, -OARE, zornăitori, -oare, adj. Care zornăie, care răsună. Surorile mele nu poartă șir de icușari de aur lucitori, sunători, zornăitori; poartă mărgelușe de sticlă colorată, bălțată. STANCU, D. 8. Se aruncă [împăratul] cu fața în jos, ca pe o claie de fin, pe zornăitoarea grămadă de aur. VLAHUȚĂ, O. AL. 216.