13 definiții pentru zisă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZÍSĂ, zise, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Vorbă, spusă; afirmație. Băiatul băgă la cap toate zisele calului. ISPIRESCU, L. 149. Căpitanul de la barieră scosese un petic de hirtie din buzunar și însemna cu creionul zisele mele. GHICA, S. A. 94. După zisa acelor prieteni a domnului consul, peste zece mii de oamini se găseau acum împregiurul acelei bălți. ALECSANDRI, C. 111. ♦ Proverb, zicătoare. îmi plăceau basmele, zisele din bătrîni, și mai ales întîmplările apucate de neamul meu. DELAVRANCEA, T. 18. 2. (Învechit) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. După ce-au împlinit Sucnă-Murgă zisa calului, l-au întrebat. SBIERA, P. 96.

ZÍSĂ, zise, s. f. 1. Vorbă, spusă; afirmație. ♦ Proverb, zicătoare. 2. (Înv.) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. – V. zice.

ZÍSĂ ~e f. 1) Ceea ce a fost zis; zicere; spusă. 2) rar Expresie concisă, deseori figurată, care conține o povață sau un gând înțelept; zicătoare; zicală; zicere. /v. a zice

zisă f. ceeace s’a zis: spusă, vorbă.

zísă1 f., pl. e. Spusă, ceĭa ce s’a zis, vorbă: eŭ cred în zisa luĭ.[1] modificată

  1. 1. În original zíză, evident greșit. — LauraGellner

ZIS2, ZÍSĂ, ziși, zise, adj., s. f. 1. Adj. Numit, denumit, poreclit. ◊ Loc. adj. Așa-zis (sau -zisă, -ziși, -zise) = pe nedrept sau în mod convențional numit astfel; aparent, fals. 2. S. f. Vorbă, spusă; afirmație. ♦ Proverb, zicătoare. ♦ (Înv.) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. – V. zice.

ZIS, ZÍSĂ, ziși, zise, adj., s. f. 1. Adj. Numit, denumit, poreclit. ◊ Loc. adj. Așa-zis (sau -zisă, -ziși, -zise) = pe nedrept sau în mod convențional numit astfel; aparent, fals. 2. S. f. Vorbă, spusă; afirmație. ♦ Proverb, zicătoare. ♦ (Înv.) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. – V. zice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zísă (pop.) s. f., g.-d. art. zísei; pl. zíse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZÍSĂ s. afirmație, cuvânt, declarație, mărturisire, relatare, spusă, vorbă, (livr.) aserțiune, propoziție, (astăzi rar) parolă, (înv.) voroavă, (fig.) gură. (Nu te lua după ~ lui.)

ZÍSĂ s. v. proverb, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare.

ZI s. afirmație, cuvînt, declarație, mărturisire, relatare, spusă, vorbă, (livr.) aserțiune, propoziție, (astăzi rar) parolă, (înv.) voroavă, (fig.) gură. (Nu te lua după ~ lui.)

zi s. v. PROVERB. VORBĂ BĂTRÎNEASCĂ. ZICALĂ. ZICĂTOARE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zísă, zíse, s.f. (înv.) 1. îndemn, sfat. 2. ordin, poruncă.

Intrare: zisă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zi
  • zisa
plural
  • zise
  • zisele
genitiv-dativ singular
  • zise
  • zisei
plural
  • zise
  • ziselor
vocativ singular
plural

zisă

  • 1. Ceea ce a fost zis.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: afirmație vorbă zicere 3 exemple
    exemple
    • Băiatul băgă la cap toate zisele calului. ISPIRESCU, L. 149.
      surse: DLRLC
    • Căpitanul de la barieră scosese un petic de hîrtie din buzunar și însemna cu creionul zisele mele. GHICA, S. A. 94.
      surse: DLRLC
    • După zisa acelor prieteni a domnului consul, peste zece mii de oamini se găseau acum împregiurul acelei bălți. ALECSANDRI, C. 111.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi zice
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX