opțiuni
  • info

13 definiții pentru zicătură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZICĂTURĂ, zicături, s. f. 1. Zicătoare (1). 2. (Reg.) Cântec, cântare. – Zice + suf. -ătură.

ZICĂTURĂ, zicături, s. f. 1. Zicătoare (1). 2. (Reg.) Cântec, cântare. – Zice + suf. -ătură.

zicătură sf [At: M. COSTIN, O. 173 / Pl: ~ri / V: (înv; nob) zăc~ / E: zice + -ătură] 1 (Îrg) Zisă (1). 2-4 (Îrg) Zicătoare (5, 7-8). 5 (Îrg) Executare a unui cântec la un instrument muzical (de către lăutari) însoțită de versuri hazlii Si: cântare.

zicătură s.f. 1 Zicătoare. 2 (înv., reg.) Cîntec. ♦ Cîntare. • pl. -i. /zice + -ătură.

ZICĂTURĂ, zicături, s. f. (Regional, rar) 1. (Mai ales la pl.) Comunicare (transmisă oral) constituind o expresie, o zicătoare, o snoavă. Iordachi Golescu... s-a îndemnat a aduna feluri de zicături, cuvinte adevărate și anecdote ce se ziceau prin Țara Romînească. La TDRG. 2. Cîntec; cîntare. El știa că după zicătura acestuia joacă orișice ființă. SBIERA, P. 7.

ZICĂTURĂ, zicături, s. f. 1. Zicătoare. 2. (Reg.) Cîntec, cîntare. – Din zic (prez. ind. al lui zice) + suf. -(ă)tură.

zicătură f. Buc. cântare de instrumente muzicale.

zicătúră f., pl. ĭ. Zicătoare. Vechĭ. Cîntec dintr’un instrument). Felu de a cînta (dintr’un instrument): halal zicătură!

zăcătură2 sf vz zicătură

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zicătură s. f., g.-d. art. zicăturii; pl. zicături

zicătură s. f., g.-d. art. zicăturii; pl. zicături

zicătură s. f., g.-d. art. zicăturii; pl. zicături

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZICĂTURĂ s. v. proverb, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare.

zicătură s. v. PROVERB. VORBĂ BĂTRÎNEASCĂ. ZICALĂ. ZICĂTOARE.

Intrare: zicătură
zicătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zicătură
  • zicătura
plural
  • zicături
  • zicăturile
genitiv-dativ singular
  • zicături
  • zicăturii
plural
  • zicături
  • zicăturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zicătură, zicăturisubstantiv feminin

  • 1. Zicătoare (1.); vorbă bătrânească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: proverb zicală zicătoare
    • format_quote Iordachi Golescu... s-a îndemnat a aduna feluri de zicături, cuvinte adevărate și anecdote ce se ziceau prin Țara Romînească. La TDRG. DLRLC
  • 2. regional Cântare, cântec. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cântare cântec
    • format_quote El știa că după zicătura acestuia joacă orișice ființă. SBIERA, P. 7. DLRLC
etimologie:
  • Zice + sufix -ătură. DEX '09 DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.