32 de definiții pentru zglăvoc zlăvoc glăvoancă sglăvoc zlăvog zglăvog zglăvoagă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZGLĂVÓC, -OÁCĂ, zglăvoci, -oace, s. f., s. m. 1. S. f. (și m.) Pește mic de culoare cenușie-cafenie, cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte; babă, moacă (Cottus gobio). 2. S. m. Floare de cânepă (mai ales a cânepii de toamnă). 3. S. m. (Bot.) Albăstrea. [Var.: glăvoácă s. f.] – Din bg. glavoč.

zglăvoc, ~oa [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ~og sm, zlăvoc, zlăvac sm, slăvoc, (reg) ~oace sf, ~ăboa sf, ~ăbog, zglav~ sm, zglavac sm, ~vic, ~lavoci sm, ~lovac, ~lovoci, zgăvloacă, zgălvoa sf, zlăvac, slavoacă, slavocă, slăvac, slăvocă, glăvoc / Pl: ~oci, ~oace și (reg) ~oci sf / E: bg главок, главоч, srb glavoč] 1 smf Pește mic, de culoare cenușie-cafenie, cu corpul cilindric, fără solzi, cu capul mare și turtit, răspândit în apele de munte Si: moacă, (reg) babă (22), babete, moață2, popă, zglivă (Cottus gobio). 2 smf (Reg; șîs ~ pestriț) Pește mic, puțin răspândit, care trăiește în apele repezi și puțin adânci cu aceleași caracteristici cu zglăvoaca (1) (Cottus poecilopus). 3 smf (Iht; reg; șîs ~oace mică) Guvid (1) (Gobius). 4 sm Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina simplă, cu un singur capitul și cu flori purpurii Si: (reg) ghioc, smoc (Centaurea nervosa). 5 sm (Bot; pop) Albăstriță (Centaurea cyanus). 6 sm (Bot; reg) Ghioc (Centaurea phrygia). 7 sm (Bot; reg) Ghioc (Centaurea pseudophrygia). 8 sm (Bot; reg) Albăstriță (Centaurea jacea). 9 sm (Bot; reg) Ciolobot (Centaurea spinulosa). 10 sm (Bot; reg; îc) ~-galben Scai-galben (Centarea solstitialis). 11 sm (Bot; reg) Inflorescență a cânepii. 12 sm (Bot; pex) Parte superioară la unele plante. 13 sf (Reg) Capse cu toartă, din aramă, care se aplică pe curele.

ZGLĂVÓC, -OÁCĂ, zglăvoci, -oace, subst. 1. S. f. (și m.) Pește mic de culoare cenușie-cafenie, cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte; babă, moacă (Cottus gobio). 2. S. m. Floare de cânepă (mai ales a cânepii de toamnă). 3. S. m. (Bot.) Albăstrea. [Var.: glăvoácă s. f.] – Din bg. glavoč.

ZGLĂVOC1 s. m. v. zglăvoacă.

ZGLĂVÓC2, zglăvoci, s. m. (Popular) 1. Floarea de cînepă (mai ales a cînepei de toamnă, care poartă sămînța). Cînepa de toamnă, (cea femelă) este cea care rămîne verde pînă cînd se culege; ea face sămînță în zglăvoc. PAMFILE, A. R. 169. Cînd pămîntul e tare, o taie [cînepa] cu sapa la rădăcină, fără s-o smîncească, căci așa s-ar scutura sămînța din zglăvoc. ȘEZ. IX 140. 2. (Bot.) Ghioc, vinețele. Zglăvoc... are foi ca leușteanul. Șe pune în scăldătoarea copiilor bolnavi. ȘEZ. XV 142.

ZGLĂVÓC2, zglăvoci, s. m. (Pop.) 1. Floare de cânepă (mai ales a cânepei de toamnă). 2. (Bot.) Vinețele. – Bg. glavoč.

ZGLĂVÓC1 s. m. v. zglăvoacă.

ZGLĂVÓC ~ci m. 1) Floare a cânepei (de toamnă). 2) Plantă erbacee cu flori, de obicei albastre, care crește, mai ales, prin semănături; albăstrea. /<bulg. glavoț

zglăvóc și -óg m. (sîrb. zglavak, nod, juncțiune, d. glava, cap; glavoč, obleț [pește] și tătăișă [plantă]. V. zglăvoacă și ghioc 2). Zglăvoacă. Partea de sus a uneĭ plante, căpățînă, bulb, spic: să se treĭere ca să se scuture zglăvocu (Vs.), fără s’o zmîncească, căcĭ așa s’ar scutura sămînța (cînepeĭ) din zglăvoc (Șez. 9, 140). Un fel de centauree numită și corovatică și jmoc. – Și zl-.

zglavoc, ~oa smf vz zglăvoc

zglăvog, ~oa smf vz zglăvoc

sglăvoc m. 1. Bot. ghioc; 2. pește cu aripioare scurte și cu capul mare, trăiește prin apele din regiunea muntoasă (Cottus gobio). [Și glăvoc = bulg. GLAVOČ: tras din glavă, căpățână, pește cu capul mare].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zglăvóc2 (plantă) s. m., pl. zglăvóci

zglăvóc (bot.) s. m., pl. zglăvóci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZGLĂVÓC s. v. albăstrea, albăstrică, albăstriță, ghioc, vinețea, vinețică.

zglăvoc s. v. ALBĂSTREA. ALBĂSTRICĂ. ALBĂSTRIȚĂ. GHIOC. VINEȚEA. VINEȚICĂ.

ZGLĂVOA s. (IHT.; Cottus gobio) (reg.) babă, babete, moacă, moață, (Transilv., Maram. și Ban.) popă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZGLĂVÓC, ZGLĂVOÁCĂ, zglăvóci, zglăvoáce, s. m. și f. ~ (din sb. glàvoč; cf. pol. głowacz, ceh. hlawouch și glavă)

sglăvóc (-ci), s. m.1. Moacă, babă (Cottus gobio). – 2. Albăstrea (Centaurea cyanus, Centaurea phrygia). – Var. z(g)lăvoc, sglăvoacă. Sb. glàvoc, cf. Daničič, III, 183 (Cihac, II, 121; Conev 53), cf. pol. głowacz, ceh. lawouch și glavă. Legătura sensului al doilea cu rut. gliba „bulgăre de pămînt” (Byhan 341) nu este probabilă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zglăvóc2 s.m. (înv.) căpățână, bulb, spic.

Intrare: zglăvoc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zglăvoc
  • zglăvocul
  • zglăvocu‑
plural
  • zglăvoci
  • zglăvocii
genitiv-dativ singular
  • zglăvoc
  • zglăvocului
plural
  • zglăvoci
  • zglăvocilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zlăvoc
  • zlăvocul
  • zlăvocu‑
plural
  • zlăvoci
  • zlăvocii
genitiv-dativ singular
  • zlăvoc
  • zlăvocului
plural
  • zlăvoci
  • zlăvocilor
vocativ singular
plural
glăvoancă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sglăvoc
  • sglăvocul
  • sglăvocu‑
plural
  • sglăvoci
  • sglăvocii
genitiv-dativ singular
  • sglăvoc
  • sglăvocului
plural
  • sglăvoci
  • sglăvocilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zlăvog
  • zlăvogul
  • zlăvogu‑
plural
  • zlăvogi
  • zlăvogii
genitiv-dativ singular
  • zlăvog
  • zlăvogului
plural
  • zlăvogi
  • zlăvogilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zglăvog
  • zglăvogul
  • zglăvogu‑
plural
  • zglăvogi
  • zglăvogii
genitiv-dativ singular
  • zglăvog
  • zglăvogului
plural
  • zglăvogi
  • zglăvogilor
vocativ singular
plural
zglăvoagă substantiv feminin
substantiv feminin (F6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zglăvoa
  • zglăvoaga
plural
  • zglăvoage
  • zglăvoagele
genitiv-dativ singular
  • zglăvoage
  • zglăvoagei
plural
  • zglăvoage
  • zglăvoagelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zglăvoc (floare) zlăvoc glăvoancă sglăvoc zlăvog zglăvog zglăvoagă

  • 1. Floare de cânepă (mai ales a cânepii de toamnă).
    surse: DLRM DEX '09 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Cînepa de toamnă, (cea femelă) este cea care rămîne verde pînă cînd se culege; ea face sămînță în zglăvoc. PAMFILE, A. R. 169.
      surse: DLRLC
    • Cînd pămîntul e tare, o taie [cînepa] cu sapa la rădăcină, fără s-o smîncească, căci așa s-ar scutura sămînța din zglăvoc. ȘEZ. IX 140.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Zglăvoc... are foi ca leușteanul. Șe pune în scăldătoarea copiilor bolnavi. ȘEZ. XV 142.
      surse: DLRLC

etimologie: