zgâlțâială sf [At: DL / P: ~țâ-ia~ / V: (reg) ~țială, zghihui~ / S și: sg~ / Pl: ~ieli / E: zgâlțâi + -eală] 1 Zdruncinare (1). 2 Mișcare bruscă și repetată, într-o parte și într-alta (pentru a atrage atenția) Si: clătinare (1), clătinat¹ (1), clătinătură (1). 3 (Pex) Scuturare violentă pentru a provoca durere fizică Si: batere, bătut¹ (1), (rar) zgâlțâitură (3), (îrg) zbihuire (1), zghihuială (1). 4 (Reg) Păruială¹ (1).

zgâlțială sf vz zgâlțâială

zgîlțîială s.f. Faptul de a (se) zgîlțîi; zgîlțîit, zgîlțîitură. • pl. -ieli. și (reg.) zgîlțială s.f. /zgîlțîi + -eală.

ZGÎLȚÎIALĂ, zgîlțîieli, s. f. Faptul de a (se) zgîlțîi; zgîlțîit.

zgâlțâială s. f., g.-d. art. zgâlțâielii; pl. zgâlțâieli

zgâlțâială s. f., g.-d. art. zgălțâielii; pl. zgâlțăieli

zgâlțâială s. f., g.-d. art. zgâlțâielii; pl. zgâlțâieli

ZGÂLȚÂIALĂ s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurducătură. 3. v. zgâlțâitură.

ZGÎLȚÎIALĂ s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin, (~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.) 3. clătinătură, scuturătură, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, (Mold.) zbihuială. (Cu o ~ zdravănă l-a sculat.)