ZGÂLȚÂITURĂ, zgâlțăituri, s. f. Zgâlțâială. [Pr.: -țâ-i-] – Zgâlțâi + suf. -tură.

zgâlțâitură sf [At: AR (1829), 197¹1/6 / P: ~țâ-i / V: (îrg) ~țiitură, (înv) ~țăitură (S și: sgâlțăitură), zgățiitură (S și: sgățiitură), zgățăitură (S și: sgățăitură) / S: sg~ / Pl: ~ri / E: zgâlțâi + -itură] 1 Zguduitură (1). 2 (Înv) Undă seismică. 3 (Rar) Zgâlțâială (3). 4 Mișcare involuntară, rapidă și repetată produsă de frig, de boală, de emoție etc.

ZGÂLȚÂITURĂ, zgâlțâituri, s. f. Zgâlțâială. [Pr.: -țâ-i-] – Zgâlțâi + suf. -tură.

zgățăitură sf vz zgâlțâitură

zgățiitură^[1] sf vz zgâlțâitură corectat(ă)

zgâlțăitură sf vz zgâlțâitură

zgâlțiitură sf vz zgâlțâitură

zgîlțîitură sf Zgîlțîială. • sil. -țî-i-. pl. -i. /zgîlțîi + -tură.

ZGÎLȚÎITURĂ, zgîlțîituri, s. f. Faptul de a zgîlțîi; zgîlțîială, scuturătură, zguduire.

ZGÎLȚÎITURĂ, zgîlțîituri, s. f. Zgîlțîială. – Din zgîlțîi + suf. -(i)tură.

zgâlțâitură (desp. -țâ-i-) s. f., g.-d. art. zgâlțâiturii; pl. zgâlțâituri

zgâlțâitură (-ță-i-) s. f., g.-d. art. zgâlțâiturii pl. zgâlțăituri

zgâlțâitură s. f. (sil. -țâ-i-), g.-d. art. zgâlțâiturii; pl. zgâlțâituri

ZGÂLȚÂITURĂ s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurducătură. 3. clătinătură, scuturătură, zgâlțâială, zgâlțâire, zgâlțâit, (Mold.) zbihuială. (Cu o ~ zdravănă l-a sculat.)

ZGÎLȚÎITURĂ s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.) 3. clătinătură, scuturătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, (Mold.) zbihuială. (Cu o ~ zdravănă l-a sculat.)