9 definiții pentru zețuit (zețuire)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZEȚUÍT, zețuituri, s. n. Faptul de a zețui; zețuire. – V. zețui.

ZEȚUÍT, zețuituri, s. n. Faptul de a zețui; zețuire. – V. zețui.

zețuit sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: zețui] Zețuire.

zețuit s.n. (tipogr.) Faptul de a zețui. • /v. zețui.

ZEȚUÍT, zețuituri, s. n. Faptul de a zețui; zețuire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZEȚUIT s. (TIPOGR.) compoziție, compunere, culegere, cules, zețuire. (~ unui text.)

Intrare: zețuit (zețuire)
zețuit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zețuit
  • zețuitul
  • zețuitu‑
plural
  • zețuituri
  • zețuiturile
genitiv-dativ singular
  • zețuit
  • zețuitului
plural
  • zețuituri
  • zețuiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zețuit (zețuire)

etimologie:

  • vezi zețui
    surse: DEX '98 DEX '09