16 definiții pentru zdroncăni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Zdronc + suf. -ăni.

ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Zdronc + suf. -ăni.

zdroncăni [At: LB / V: (reg) zdroncăi, ~coni, zdrucăi / S și: sd~ / Pzi: 3 zdroncăne / E: zdronc + -ăni] 1 vi (D. vehicule) A face un zgomot asemănător unor obiecte de metal care se izbesc, se ciocnesc (din cauza zdruncinăturilor). 2 vt (Reg) A zgudui (1).

zdroncăni vb. IV. intr. (despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). Carul țăcăne, zdroncăne (STANCU). • prez.ind. pers. 3 zdroncăne. /zdronc + -ăni.

ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc și zdrăncăn, vb. IV. Intranz. (Mai ales despre vehicule) A produce un zgomot continuu, caracteristic, din cauza zdruncinării. Drumul e moale, alb. Carul țăcăne, zdroncăne. STANCU, D. 186.

ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Din zdronc.

A ZDRONCĂNÍ pers. 3 ~éște intranz. (despre vehicule) A produce un zgomot neplăcut continuu (din cauza zdruncinăturilor); a hurui; a durui. /zdronc + suf. ~ăni

zdrăngănésc și -cănésc v. intr. (imit. d. zdrang! drang! zdrîng! drîng! și rudă cu bg. drŭnkam, zdrăngănesc, drŭnkalka, drŭnkalo, zurgalăŭ, drangolnĭk, vioară; sîrb. ceh. drankati, a zdrăngăni. V. drîmbă 1, trăncănesc). Sun, răsun, vorbind de o sabie purtată în teacă, de o chitară ș. a. Cînt prost orĭ prea mult din chitară, din pian: nu maĭ zdrăngăni! V. tr. Soldațiĭ îșĭ zdrăngăneaŭ săbiile. – Și drăng-, zdrîng-, drîng-. În Trans. și strănc-, în Serbia zdronc-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zdroncăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 să zdróncăne

zdroncăní vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne/zdroncănéște, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. zdróncăne/zdroncăneáscă

zdroncăní vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne / zdroncănéște, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 zdróncăne / zdroncăneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZDRONCĂNI vb. a clătina, a hîțîi, a hîțîna, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdruncina, a zgîlțîi, a zgudui, (reg.). a bălăbăni, (Mold.) a drîgîi, (Ban.) a zducni. (Căruța l-a ~ zdravăn.)

Intrare: zdroncăni
verb (V334)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdroncăni
  • zdroncănire
  • zdroncănit
  • zdroncănitu‑
  • zdroncănind
  • zdroncănindu‑
singular plural
  • zdroncăne
  • zdroncăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdroncăn
(să)
  • zdroncăn
  • zdroncăneam
  • zdroncănii
  • zdroncănisem
a II-a (tu)
  • zdroncăni
(să)
  • zdroncăni
  • zdroncăneai
  • zdroncăniși
  • zdroncăniseși
a III-a (el, ea)
  • zdroncăne
(să)
  • zdroncăne
  • zdroncănea
  • zdroncăni
  • zdroncănise
plural I (noi)
  • zdroncănim
(să)
  • zdroncănim
  • zdroncăneam
  • zdroncănirăm
  • zdroncăniserăm
  • zdroncănisem
a II-a (voi)
  • zdroncăniți
(să)
  • zdroncăniți
  • zdroncăneați
  • zdroncănirăți
  • zdroncăniserăți
  • zdroncăniseți
a III-a (ei, ele)
  • zdroncăne
(să)
  • zdroncăne
  • zdroncăneau
  • zdroncăni
  • zdroncăniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdroncăni
  • zdroncănire
  • zdroncănit
  • zdroncănitu‑
  • zdroncănind
  • zdroncănindu‑
singular plural
  • zdroncănește
  • zdroncăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdroncănesc
(să)
  • zdroncănesc
  • zdroncăneam
  • zdroncănii
  • zdroncănisem
a II-a (tu)
  • zdroncănești
(să)
  • zdroncănești
  • zdroncăneai
  • zdroncăniși
  • zdroncăniseși
a III-a (el, ea)
  • zdroncănește
(să)
  • zdroncănească
  • zdroncănea
  • zdroncăni
  • zdroncănise
plural I (noi)
  • zdroncănim
(să)
  • zdroncănim
  • zdroncăneam
  • zdroncănirăm
  • zdroncăniserăm
  • zdroncănisem
a II-a (voi)
  • zdroncăniți
(să)
  • zdroncăniți
  • zdroncăneați
  • zdroncănirăți
  • zdroncăniserăți
  • zdroncăniseți
a III-a (ei, ele)
  • zdroncănesc
(să)
  • zdroncănească
  • zdroncăneau
  • zdroncăni
  • zdroncăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zdroncăni

  • 1. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: durui hurui zgâlțâi attach_file un exemplu
    exemple
    • Drumul e moale, alb. Carul țăcăne, zdroncăne. STANCU, D. 186.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Zdronc + sufix -ăni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX