12 definiții pentru zbughi (vb.) zbuchi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1.

ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1.

ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a fugi repede și pe neașteptate; a o lua deodată la fugă; a o șterge. Sări în lături, jucîndu-se, cu urechile drepte în sus și o zbughi iarăși îndărăt, în desiș. DUMITRIU, N. 148. O luă tiptil pe sub dumbravă, apoi o zbughi în fugă spre bordeie. SADOVEANU, P. M. 222. Abia intră în scorbură, că veverița se repezi. Ciocănitoarea voi s-o zbughească afară, dar veverița o prinse de coadă. GÎRLEANU, L. 14. Nu puteam pricepe unde dispărea el în timpul recreației: întotdeauna o zbughea pe poartă cu cîțiva tovarăși. VLAHUȚĂ, O. A. 380. (La imper., uneori cu valoare de interjecție) Zbughi-o = hai, repede, șterge-o. Înjugă boii la car și zbughi-o, băiete, la pădure. ȘEZ. XII 111. – Variantă: zbuchí (CARAGIALE, N. S. 57) vb. IV.

ZBUGHÍ2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă. ◊ (La imper., cu valoare de interj.) Înjugă boii la car și zbughi-o, băiete! (ȘEZ.) – Din zbughi1.

A ZBUGHÍ ~ésc tranz.: A o ~ a pleca grăbit și pe neobservate; a o șterge. /Din zbughi

sbughì v. a apuca repede fuga: voì s’o sbughiască ISP. [Slav. SŬBEGNÕTI, a o lua la fugă].

zbughésc v. tr. (ung. buggyanni, a țîșni de-odată, bugyogni, a clocoti, a izvorî). Fam. A o zbughi, a o șterge, a fugi, a dispărea pe neașteptate: băĭețiĭ aŭ zbughit-o la scăldat. Zbughĭ-o (îld. zbughește-o), șterge-o, fugĭ, du-te! – Și intr. fără o.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zbughí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă

zbughí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 sg. și pl. zbugheáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZBUGHÍ vb. (fig.) a o șterge. (A ~t-o imediat de acolo.)

ZBUGHI vb. (fig.) a o șterge. (A ~t-o imediat de acolo.)

Intrare: zbughi (vb.)
verb (V405)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbughi
  • zbughire
  • zbughit
  • zbughitu‑
  • zbughind
  • zbughindu‑
singular plural
  • zbughește
  • zbughiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbughesc
(să)
  • zbughesc
  • zbugheam
  • zbughii
  • zbughisem
a II-a (tu)
  • zbughești
(să)
  • zbughești
  • zbugheai
  • zbughiși
  • zbughiseși
a III-a (el, ea)
  • zbughește
(să)
  • zbughească
  • zbughea
  • zbughi
  • zbughise
plural I (noi)
  • zbughim
(să)
  • zbughim
  • zbugheam
  • zbughirăm
  • zbughiserăm
  • zbughisem
a II-a (voi)
  • zbughiți
(să)
  • zbughiți
  • zbugheați
  • zbughirăți
  • zbughiserăți
  • zbughiseți
a III-a (ei, ele)
  • zbughesc
(să)
  • zbughească
  • zbugheau
  • zbughi
  • zbughiseră
verb (V404)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbuchi
  • zbuchire
  • zbuchit
  • zbuchitu‑
  • zbuchind
  • zbuchindu‑
singular plural
  • zbuchește
  • zbuchiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbuchesc
(să)
  • zbuchesc
  • zbucheam
  • zbuchii
  • zbuchisem
a II-a (tu)
  • zbuchești
(să)
  • zbuchești
  • zbucheai
  • zbuchiși
  • zbuchiseși
a III-a (el, ea)
  • zbuchește
(să)
  • zbuchească
  • zbuchea
  • zbuchi
  • zbuchise
plural I (noi)
  • zbuchim
(să)
  • zbuchim
  • zbucheam
  • zbuchirăm
  • zbuchiserăm
  • zbuchisem
a II-a (voi)
  • zbuchiți
(să)
  • zbuchiți
  • zbucheați
  • zbuchirăți
  • zbuchiserăți
  • zbuchiseți
a III-a (ei, ele)
  • zbuchesc
(să)
  • zbuchească
  • zbucheau
  • zbuchi
  • zbuchiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zbughi (vb.) zbuchi

  • 1. tranzitiv expresie A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 4 exemple
    exemple
    • Sări în lături, jucîndu-se, cu urechile drepte în sus și o zbughi iarăși îndărăt, în desiș. DUMITRIU, N. 148.
      surse: DLRLC
    • O luă tiptil pe sub dumbravă, apoi o zbughi în fugă spre bordeie. SADOVEANU, P. M. 222.
      surse: DLRLC
    • Abia intră în scorbură, că veverița se repezi. Ciocănitoarea voi s-o zbughească afară, dar veverița o prinse de coadă. GÎRLEANU, L. 14.
      surse: DLRLC
    • Nu puteam pricepe unde dispărea el în timpul recreației: întotdeauna o zbughea pe poartă cu cîțiva tovarăși. VLAHUȚĂ, O. A. 380.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (La imperativ; cu valoare de interjecție) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Înjugă boii la car și zbughi-o, băiete, la pădure. ȘEZ. XII 111.
        surse: DLRLC

etimologie: