14 definiții pentru zbârnâitoare zbârnăitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBÂRNÂITOÁRE, zbârnâitori, s. f. Fâșie de hârtie fixată de partea de sus a zmeului, pentru a o face să zbârnâie în bătaia vântului; vâjâitoare. ♦ Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. – Din zbârnâi + suf. -(i)toare.

ZBÂRNÂITOÁRE ~óri f. 1) Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care, în bătaia vântului, zbârnâie; vâjâitoare. 2) Jucărie constând dintr-o scândurică subțire, legată la un capăt cu o sfoară, care, în timpul rotirii, zbârnâie. [Sil. -nâ-i-] /a zbârnâi + suf. ~toare

ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor.

ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor.

zbârnâitor, ~oare [At: DDRF / P: ~nâ-i~ / V: (reg) ~năietoare sf (S și: sbârnăietoare), ~năitor (S și: sbârnăitor) a, sf, zvânăitoare sf, zvârnăitoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: zbârnâi + -tor] 1 a (D. insecte) Care produce un zgomot vibrant și continuu, caracteristic zborului Si: bâzâitor (1), (rar) zumzuitor, zumzăitor, (pop) bombănitor, zuzuitor (1). 2 a (D. obiecte, mai ales d. coarde, fus, motoare etc. în mișcare) Care produce prin vibrare un sunet caracteristic Si: (reg) zbângăit. 3 a (Fig) Sensibil (1). 4 sf Jucărie făcută dintr-o scândură mică legată cu o sfoară care, învârtită, produce un zgomot vibrant și continuu, caracteristic zborului (folosită pentru speriat păsările) Si: bâzâitoare (2), scârțâitoare, (pop) pârâitoare, (reg) moară, morișcă, zbângă (2), zbârnoaie (2), zvârnaică (1), zvârdină (6). 5 sf (Șîs ~oare de gândac) Jucărie făcută dintr-un cărăbuș sau dintr-o altă insectă (care face zgomot când zboară), imobilizat cu ajutorul unui ac și lăsat să zbârnâie în aer prin bătaia aripilor Si: (reg) moară, morișcă, sfârlează. 6 sf Fâșie de hârtie fixată de partea de sus a zmeului care produce un zgomot vibrant și continuu, caracteristic zborului, în bătaia vântului Si: vâjâitoare, (pop) pârâitoare, (reg) zbârnel (2), zbârnoaie (3), zvârnaică (2). 7 sf (Reg; pex) Zmeu (16). 8 sf (Reg) Praștie. 9 sf (Nob) Pieliță care se desprinde din jurul unghiei.

ZBÎRNĂITOÁRE s. f. v. zbîrnîitoare.

ZBÎRNÎITOÁRE, zbîrnîitori, s. f. Fîșie de hîrtie care se.fixează în partea de sus a zmeului și care zbîrnîie în bătaia vîntului; vîjîitoare. Nu mai vorbește decît de zbîrnîitori, cumpănă, coadă, zmeie de una și de două coale. C. PETRESCU, Î. II 57. ♦ Jucărie făcută dintr-o scîndurică legată cu o sfoară și care, învîrtită în aer, produce o zbîrnîitură puternică. – Variantă: zbîrnăitoáre (DONICI, la TDRG) s. f.

sbârnăitoare f. sfârlează ce sbârnăe.

zbîrnîitoáre f., pl. orĭ. Lucru care zbîrnîĭe, ca hîrtia care e lipită de sfoara care ține îndoită șindila orizontală superioară a zmeuluĭ. Șindila orizontală superioară a zmeuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zbârnâitoáre (-nâ-i-) s. f., g.-d. art. zbârnâitórii; pl. zbârnâitóri

zbârnâitoáre s. f., g.-d. art. sbârnâitórii; pl. zbârnâitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZBÂRNÂITOÁRE s. 1. (Olt. și Munt.) sfârlează. (~ făcută din cărăbuș.) 2. v. morișcă. 3. v. vâjâitoare.

ZBÎRNÎITOARE s. 1. (Olt. și Munt.) sfîrlează. (~ făcută din cărăbuș.) 2. morișcă, pîrîitoare, scîrțîitoare. (~ pentru alungat păsările din semănături.) 3. vîjîitoare, (pop.) pîrîitoare, (prin Ban.) zvîrnaică. (~ la zmeul de hîrtie.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

zbârnâitoare, zbârnâitoare s. f. 1. (er.) femeie care se manifestă zgomotos în timpul actului sexual. 2. (la sg.) gemetele și / sau țipetele scoase de femeie în timpul actului sexual. 3. armă de foc zgomotoasă.

Intrare: zbârnâitoare
zbârnâitoare substantiv feminin
  • silabație: zbâr-nâ-i-toa-re
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârnâitoare
  • zbârnâitoarea
plural
  • zbârnâitori
  • zbârnâitorile
genitiv-dativ singular
  • zbârnâitori
  • zbârnâitorii
plural
  • zbârnâitori
  • zbârnâitorilor
vocativ singular
plural
zbârnăitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârnăitoare
  • zbârnăitoarea
plural
  • zbârnăitori
  • zbârnăitorile
genitiv-dativ singular
  • zbârnăitori
  • zbârnăitorii
plural
  • zbârnăitori
  • zbârnăitorilor
vocativ singular
plural

zbârnâitoare zbârnăitoare

  • 1. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: vâjâitoare un exemplu
    exemple
    • Nu mai vorbește decît de zbîrnîitori, cumpănă, coadă, zmeie de una și de două coale. C. PETRESCU, Î. II 57.
      surse: DLRLC
  • 2. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX

etimologie:

  • Zbârnâi + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DLRM NODEX