14 definiții pentru zbârcitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zbârcitu sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX / S și: sb~ / Pl: ~ri / E: zbârci3 + -itură] 1 Încrețitură (a pielii) Si: creț (17), cută (4), dungă (9), încrețitură, rid1, (îrg) zbârceală, zbârci1, (reg) ranț (1), zbârciogeală (2), (îvr) zbârceață, (fam) boțitură (4), brazdă (14). 2 (Dep) Om bătrân.

ZBÂRCITÚRĂ, zbârcituri, s. f. Încrețitură (a pielii); zbârceală, rid, cută, creț. – Zbârci1 + suf. -tură.

ZBÂRCITÚRĂ, zbârcituri, s. f. Încrețitură (a pielii); zbârceală, rid, cută, creț. – Zbârci1 + suf. -tură.

ZBÂRCITÚRĂ, zbârcituri, s. f. Încrețitură (a pielii); rid, cută, creț. – Din zbârci1 + suf. -(i)tură.

ZBÂRCITÚRĂ ~i f. mai ales la pl. Încrețitură a pielii (mai ales pe față); rid; cută; creț, dungă. /a se zbârci + suf. ~tură

ZBÎRCITÚRĂ, zbîrcituri, s. f. încrețitură a pielii de pe față și de pe mîini (de obicei la oamenii în vîrstă); cută, creț. Puțin îmbătrînit, cu zbîrcituri la coada ochilor. BASSARABESCU, S. N. 54. Fruntea, fără nici o zbîrcitură, arăta că pentru el viața n-avusese zile negre. NEGRUZZI, S. I 58. ♦ Încrețitură formată pe coaja unui fruct care începe să se usuce. Măr plin de zbîrcituri.

sbârcitură f. 1. îndoitura pielii pe față și pe mâini; 2. prin analogie: sbârciturile unei pânze.

zbîrcitúră f., pl. ĭ (d. zbîrcit). Îndoitură pe o suprafață: zbîrciturile uneĭ fețe îmbătrînite. Fig. Iron. Om zbîrcit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zbârcitúră s. f., g.-d. art. zbărcitúrii; pl. zbărcitúri

zbârcitúră s. f., g.-d. art. zbârcitúrii; pl. zbârcitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZBÎRCITU s. creț, cută, dungă, încrețitură, rid, (pop.) zbîrceală, zbîrci, (prin Transilv.) ranț, (fig.) brazdă. (Față plină de ~i.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZBÂRCITÚRĂ, zbârcitúri, s. f. ~; (Peior.) Persoană decrepită și bolnăvicioasă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zbârcitúră, zbârcituri, (zvârc, vârc), s.f. – Rid, cută, încrețitură a pielii (ALRRM, 1969: 57). – Din zbârci2 + suf. -tură (DLRM, DEX, MDA).

Intrare: zbârcitură
zbârcitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârcitu
  • zbârcitura
plural
  • zbârcituri
  • zbârciturile
genitiv-dativ singular
  • zbârcituri
  • zbârciturii
plural
  • zbârcituri
  • zbârciturilor
vocativ singular
plural

zbârcitură

etimologie:

  • Zbârci (1.) + sufix -tură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX