12 definiții pentru zbârci (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBẤRCI2, zbârciuri, s. n. (Rar) Zbârcitură. – Din zbârci1 (derivat regresiv).

zbârci1 sn [At: LB / S și: sb~ / Pl: ~turi / E: pvb zbârci3] (Îrg) Zbârcitură (1).

zbârci2 [At: GOLESCU, ap. CADE / V: (înv și fam) zgâ~ / S și: sb~ / Pl: ~turi / E: pvb zbârci4] 1 sn (Reg; în jocurile de copii) Greșeală (intenționată) Si: înșelătorie. 2 i (Înv și fam) Cuvânt prin care se exprimă dorința ca cineva să nu reușească ceva Si: (pop) să nu aibă parte de ...

ZBÂRCI2, zbârciuri, s. n. (Rar) Zbârcitură. – Din zbârci1 (derivat regresiv).

ZBÂRCI2, zbârciuri, s. n. (Rar) Zbârcitură. – Postverbal al lui zbârci.

zbîrci2 vb. IV. refl. (despre piele, ext., despre părți ale corpului) A face zbîrcituri; a se strînge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. Chipul lui se zbîrci ca al unui om foarte bătrîn (PER.). ◊ Expr. (intr.) A zbîrci din nas = a strîmba din nas. A zbîrci sprîncenele = a se încrunta. A o zbîrci = a da de un necaz, a o încurca. ◊ Analog. (tr.) Căldura cuptoarelor zbîrcește adesea mătasea (BREZ.). ♦ A se închirci, a se crispa. • prez. ind. -esc. /cf. bg. сбърча.

zbîrci1 s.n. (reg.) Zbîrcitură. E numai zbîrcituri și știrbituri (POP.). • pl. -uri. /de la zbîrci2, prin derivare regresivă.

ZBÎRCI1, zbîrciuri, s. n. (Rar) Zbîrcitură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZBÂRCI s. v. creț, cută, dungă, încrețitură, rid, zbârcitură.

zbîrci s. v. CREȚ. CUTĂ. DUNGĂ. ÎNCREȚITURĂ. RID. ZBÎRCITURĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zbârci1, zbârciuri, s.n. – Zbârcitură. – Der. regr. din zbârci2 (DLRM, DEX, MDA

Intrare: zbârci (s.n.)
zbârci2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârci
  • zbârciul
  • zbârciu‑
plural
  • zbârciuri
  • zbârciurile
genitiv-dativ singular
  • zbârci
  • zbârciului
plural
  • zbârciuri
  • zbârciurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zbârci (s.n.)

etimologie: