ZAVRAGIOAICĂ, zavragioaice, s. f. 1. (Pop.) Țigancă din grupul țiganilor nomazi (ursari sau căldărari); soție de zavragiu (1). 2. Femeie gâlcevitoare, scandalagioaică, certăreață. – Zavragiu + suf. -oaică.

zavragioaică sf [At: CONV. LIT. XLIV, I, 207 / Pl: ~ice / E: zavragiu + -oaică] 1 Țigancă nomadă (din grupul țiganilor ursari sau căldărari). 2 Soție de zavragiu (1). 3 (Reg; de obicei articulat) Horă țigănească. 4 Melodie după care se execută zavragioaica (3). 5 Scandalagioaică.

zavragioaică s.f. 1 Țigancă din grupul țiganilor nomazi (ursari sau căldărari); soție de zavragiu. Zavragioaica sluțită... o zvîrli în vînt (CHIRIȚ.). 2 Femeie gîlcevitoare, scandalagioaică, certăreață. • pl. -ce. /zavragiu + -oaică.

ZAVRAGIOAICĂ, zavragioaice, s. f. 1. Țigancă din grupul țiganilor nomazi (ursari sau căldărari), soție de zavragiu (1). 2. Femeie gâlcevitoare, scandalagioaică, certăreață. – Zavragiu + suf. -oaică.

ZAVRAGIOAICĂ, zavragioaice, s. f. 1. Țigancă din grupul țiganilor nomazi (ursari sau căldărari). 2. Femeie gîlcevitoare, scandalagioaică.

ZAVRAGIOAICĂ, zavragioaice, s. f. 1. Țigancă din grupul țiganilor nomazi (ursari sau căldărari). 2. Femeie gîlcevitoare, scandalagioaică. – Din zavragiu + suf. -oaică.

zavragiu s.m. 1 Țigan nomad (ursar sau căldărar). Un sălaș mare de zavragii se încuibase în inima pădurii (GAL.). ◊ (adj.) Chiosea a studiat bine maniera și limba țiganilor zavragii (FIL.). 2 Scandalagiu. • pl. -ii. /cf. zavergiu.

zavragíŭ m., -gĭoaĭcă f. (din zavergiŭ). Munt. Iron. Țigan vagabond cu căruța.

zavragioaică (pop.) (desp. za-vra-) s. f., g.-d. art. zavragioaicei; pl. zavragioaice

zavragioaică (pop.) (za-vra-) s. f., g.-d. art. zavragioaicei; pl. zavragioaice

zavragioaică s. f. (sil. -vra-), g.-d. art. zavragioaicei; pl. zavragioaice

zavragioaică, zavragioaice s. f. 1. țigancă din grupul țiganilor nomazi, ursari sau căldărari 2. femeie scandalagioaică, certăreață

ZAVRAGIOAICĂ s. v. certăreață, scandalagioaică.

zavragioaică s. v. CERTĂREAȚĂ. SCANDALAGIOAICĂ.