17 definiții pentru zarvă zarvură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZÁRVĂ s. f. 1. Gălăgie, zgomot mare, hărmălaie, tărăboi; p. ext. mișcare, agitație, tulburare, frământare. 2. Ceartă, scandal, gâlceavă. – Cf. ucr. zarva.
zárvă sf [At: VARLAAM, C. 432 / V: (Înv) ~rbă, ~rfă2, zeárvă / Pl: ~ve, (rar) zắrvi / E: ns cf ucr зарва „ruptură”, зарватисия „a se rupe; a începe gâlceava”] 1 (Îvp) Zgomot (8). 2 Mișcare intensă în toate direcțiile efectuată de oameni, de vehicule etc. Si: agitație (1), frământare (9), vâlvă, (reg) zavăt (2), zarvură (2). 3 Schimb de cuvinte (aspre) între două sau mai multe persoane Si: ceartă (1), discuție (5), (pop) gâlceavă (2), scandal, sfadă, vorbă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de cata
- acțiuni
ZÁRVĂ s. f. 1. Gălăgie, zgomot mare, hărmălaie, tărăboi; p. ext. mișcare, agitație, tulburare, frământare. 2. Ceartă, scandal, gâlceavă. – Cf. ucr. zarva.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de spall
- acțiuni
ZÁRVĂ s. f. 1. Zgomot, gălăgie; p. ext. frămîntare, mișcare, agitație. Era de altfel o casă de țară depărtată de orice zarvă orășenească. CĂLINESCU, E. 308. În ograda cu zid de piatră a hanului, era o zarvă de gospodărie mare. SADOVEANU, O. VII 52. În toate părțile – e mișcare, zarvă – freamătul muncii. Sute de brațe harnice desfundă comorile pămîntului. VLAHUȚĂ, O. A. II 154. 2. Ceartă, gîlceavă. Ce-i asta? a întrebat uimit arendașul pe cei cîțiva oameni cari pîndeau înfricați zarva din dugheană, popa, v. 14. Din toată nunta nu se alese decît o zarvă și o ceartă. ISPIRESCU, U. 7.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZÁRVĂ s. f. 1. Gălăgie, zgomot; p. ext. mișcare, agitație, tulburare. 2. Ceartă, gâlceavă. – Comp. ucr. zarva.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ZÁRVĂ ~ e f. 1) Zgomot mare (de glasuri, de mijloace de transport etc.); larmă; gălăgie. 2) Schimb de vorbe răstite (între două sau mai multe persoane); ceartă. [G.-D. zarvei] /cf. ucr. zarva
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zarvă f. larmă, tumult. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zárvă f., pl. e (d. zărvuĭesc). Vechĭ. Ceartă, gîlceavă. Azĭ. Tumult, zăhăĭală, agitațiune: mocanu se uluise de atîta zarvă: trenurĭ și ĭar treburĭ, caĭ, tunurĭ, căruțe, corniștĭ care bucĭumaŭ ca arhangheliĭ la judecata din urmă (Sov. 231). – Și zárvură, pl. ĭ (Munt. est).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zárbă sf vz zarvă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de cata
- acțiuni
zarfă2 sf vz zarvă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de cata
- acțiuni
zearvă sf vz zarvă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
zárvă s. f., g.-d. art. zárvei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zárvă s. f., g.-d. art. zárvei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ZÁRVĂ s. 1. v. hărmălaie. 2. v. agitație. 3. v. ceartă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZARVĂ s. 1. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zgomot, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. și fam.) chiloman, (înv. și reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. și Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalîc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gîlceavă, (fig.) țigănie, (arg.) năsulie. (Era o ~ de nedescris.) 2. agitație, frămîntare, tulburare, vîlvă. (Din nimic s-a stîrnit o ~.) 3. ceartă, discuție, vorbă, (pop.) gîlceavă, sfadă. (Multă ~ s-a făcut între ei pentru mine.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
zárvă (-ve), s. f. – 1. Gălăgie, larmă. – 2. Ceartă, gîlceavă. Sl. zarŭvati, de la rŭvati „a lupta” (Miklosich, Lexicon, 807; Cihac, II, 470; Conev 95), cf. slov. zrvati. – Der. zărvăi (var. zărvui), vb. (a face zgomot); zărvi, vb. (a lupta), înv.; zărghit, adj. (țicnit), în Mold., pare să fie o pronunțare locală a lui zărvit (Tiktin); dar această explicație nu este foarte convingătoare.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZÁRVĂ s. f. ~ (din sl. zarŭvati < rŭvati = a (se) lupta; cf. slovac. zrvati)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: Scriban | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
zarvă zarvură
- 1. Zgomot mare (de glasuri, de mijloace de transport etc.).exemple
- Era de altfel o casă de țară depărtată de orice zarvă orășenească. CĂLINESCU, E. 308.surse: DLRLC
- În ograda cu zid de piatră a hanului, era o zarvă de gospodărie mare. SADOVEANU, O. VII 52.surse: DLRLC
- În toate părțile e mișcare, zarvă – freamătul muncii. Sute de brațe harnice desfundă comorile pămîntului. VLAHUȚĂ, O. A. II 154.surse: DLRLC
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- 2. Schimb de vorbe răstite (între două sau mai multe persoane).exemple
- Ce-i asta? a întrebat uimit arendașul pe cei cîțiva oameni cari pîndeau înfricați zarva din dugheană, POPA, V. 14.surse: DLRLC
- Din toată nunta nu se alese decît o zarvă și o ceartă. ISPIRESCU, U. 7.surse: DLRLC
-
etimologie:
- cf. limba ucraineană zarva.surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX