opțiuni
  • info

15 definiții pentru zaiflâc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZAIFLÂC, zaiflâcuri, s. n. (Înv.) Indispoziție, slăbiciune, suferință. [Pr.: za-i-] – Din tc. zayiflik.

ZAIFLÂC, zaiflâcuri, s. n. (Înv.) Indispoziție, slăbiciune, suferință. [Pr.: za-i-] – Din tc. zayiflik.

zaiflâc sn vz zaiflic

ZAIFLÂC ~uri n. înv. Stare de ușoară indispoziție. [Sil. za-i-] /<turc. zayiflik

zaiflâc n. indispozițiune: sunt ferit de zaiflâc AL. [Turc. ZAIFLYK, infirmitate].

zaiflic sn [At: (a. 1837) IORGA, S. D. XII, 304 / P: za-i~ / V: ~lâc / Pl: ~uri / E: tc zayıflık, zaiflik] (Înv) 1 Boală (1). 2 Indispoziție. 3 Suferință.

zaiflîc s.n. (înv.) Indispoziție; slăbiciune, suferință. Sînt ferit de asemine zaifiîc (ALECS.). • sil. za-i-. pl. -uri. /<tc. zayiflik.

ZAIFLÎC, zaiflîcuri, s. n. (Învechit) Indispoziție, slăbiciune, suferință. Alții în visuri de înălțare Se plîng de-o parte cu ah și vah / Că mereu sufăr de-o boală mare. Eu unu, slavă domnului, sînt ferit de asemine zaiflîc. ALECSANDRI, T. 92.

ZAIFLÎC s. n. (Înv.) Indispoziție, suferință. – Tc. zaiflik.

zaiflîc n., pl. urĭ (turc. zayiflyk). Sec. 18-19. Fam. Indispozițiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zaiflâc (înv.) (desp. za-i-flâc) s. n., pl. zaiflâcuri

zaiflâc (înv.) (za-i-flâc) s. n., pl. zaflâcuri

zaiflâc s. n. (sil. -i-flâc), pl. zaiflâcuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZAIFLÂC s. v. indispoziție.

zaiflîc s. v. INDISPOZIȚIE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zaiflic s.n. (înv.) indispoziție, slăbiciune, suferință.

Intrare: zaiflâc
  • silabație: za-i-flâc info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zaiflâc
  • zaiflâcul
  • zaiflâcu‑
plural
  • zaiflâcuri
  • zaiflâcurile
genitiv-dativ singular
  • zaiflâc
  • zaiflâcului
plural
  • zaiflâcuri
  • zaiflâcurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zaiflic
  • zaiflicul
  • zaiflicu‑
plural
  • zaiflicuri
  • zaiflicurile
genitiv-dativ singular
  • zaiflic
  • zaiflicului
plural
  • zaiflicuri
  • zaiflicurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zaiflâc, zaiflâcurisubstantiv neutru

  • 1. învechit Indispoziție, slăbiciune, suferință. DEX '09 DLRLC DLRM
    sinonime: indispoziție slăbiciune suferință
    • format_quote Alții în visuri de înălțare Se plîng de-o parte cu ah și vah / Că mereu sufăr de-o boală mare. Eu unu, slavă domnului, sînt ferit de asemine zaiflîc. ALECSANDRI, T. 92. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.