za¹ pp [At: (a. 1521) HURMUZACHI, XI, 843 / E: slv за] (Înv) 1 Despre (1) Dau știre Domniei tale za lucrul turcilor. 2 La S-au scris hrisovul... de la Gheorghie Vrabie logofăt za taină. 3-4 De⁴ (2, 8) Eu, Silvestru, logofăt za Divan, martor... Facem știre... pentru... biv vel capitan za darabani.

za¹ prep. (înv.) De, despre; la. Știm după zisele diacului za Divan Neculai Mustea (ODOB.). • /<slav. за.

za² s.f. 1 Fiecare dintre verigile unui lanț; gener. (la pl.) lanț. Lanțurile cad rupte zală cu zală (POP.). ◊ Fig. Dă-mi zalele De sfoară ale trudei mele (JEB.). ◊ Expr. (pop.) A fura (sau a lua) luleaua neamțului cu zale cu tot v. neamț. 2 Lănțișor de metal, purtat ca podoabă. O cingătoare de curea cu ținte cu zale aurite de care atîrna sabia (ISP.). 3 (la pl.) Împletitură din inele mici de fier, legate unul de altul; ext. armură în formă de cămașă făcută din această împletitură, purtată de oșteni în antichitate și în Evul Mediu, pentru a se apăra de loviturile de lance, de spadă etc.; (pop.) zălar. Cu toate puștile, lăncile și zalele nostre, nu a fost chip să răzbim (SADOV.). ◊ Fig. Oceanul scînteie de zale (JEB.). ♦ Analog. Pielea unor animale acoperite cu solzi, plăci osoase etc. Domnea semeț în zale de solzi peste nisip (VOIC.). 4 Cusătură decorativă în formă de lănțișor, executată de obicei în broderii. Ți-oi cumpăra Rochiță cu zale, Lăsată pe șale (ALECS.). • pl. zale. și (reg.) zală, zea s.f. /cf. m.gr. ζάβα.

ZA¹ prep. (Învechit) De, de la. Tot pe fațada bisericei de la Argeș citim, scobit în litere mari, numele lui Grigore Cornescu și știm, după zisele diacului sa divan Neculai-Mustea, cronicarul moldovean, că, pe la 1672, acest Cornescu a fost un nemeș din ținutul Hotinului. ODOBESCU, S. II 511.

ZA¹ prep. (Înv.) De, de la. – Slav (v. sl. za).

2) za prep. (vsl. za). L. V. De la saŭ al, a, aĭ, ale: logofăt za vistierie (al vistieriiĭ), căpitan za lefegiĭ (al lefegiilor).

za² (slav.) (înv.) prep.

za¹ (slav.) prep.

za prep.

za- – Pref. care adaugă unor cuvinte ideea de „alături de, lîngă”. Sl. za-, cf. Rosetti, III, 71. Practic neproductiv în rom., se folosește numai în zăuita, (i)zafla < afla și desigur în cuvintele luate din sl., care conțin pref.